4 exerciții oro-motorii pentru slăbiciunea musculară la copii

Începi să crezi că cel mic are dificultăți de vorbire? În regulă, păstrează-ți calmul. Dacă observi că puiul tău nu folosește o parte a gurii pe care ar trebui să o folosească, mai ales în jurul vârstei de 2–3 ani, este recomandat să fie evaluat de un logoped pentru a exclude orice tip de tulburare oro-motorie. Problemele de articulare sunt doar un semn că ar putea fi nevoie de ajutor.

Vestea bună este că un copil care gângurește încearcă deja să comunice. Gânguritul este un precursor al limbajului, așa că, dacă micuțul tău face asta, este pe drumul cel bun spre a comunica mai mult prin cuvinte.

Ce este o tulburare oro-motorie?

Tulburările oro-motorii se pot împărți în trei categorii principale:

1. Apraxia orală sau verbală: incapacitatea gurii de a executa ceea ce îi transmite creierul, din cauza dificultăților de planificare motorie;
2. Disartria: incapacitatea de a mânca în siguranță sau de a vorbi clar din cauza slăbiciunii musculare sau a unei reacții musculare lente;
3. Întârzierea în dezvoltarea musculaturii necesare pentru masticație și hrănire.

Cauzele tulburărilor oro-motorii

Tulburările oro-motorii pot fi cauzate de o programare motorie incorectă a mușchilor gurii – creierul trimite un mesaj către mușchii gurii, însă aceștia fie nu îl recepționează, fie îl interpretează greșit.

Astfel, mușchii nu se mișcă deloc sau se mișcă într-un mod greșit, făcând dificilă gestionarea alimentelor în gură și vorbirea clară și inteligibilă.

Unii copii pot întâmpina dificultăți în memorarea mișcărilor, ceea ce împiedică producerea automată a sunetelor.

Simți că micuțul tău întâmpină dificultăți de vorbire?

Completează acest chestionar gratuit de 3 minute. Vei afla dacă cel mic este în grafic cu etapele de dezvoltare și vei primi un raport personalizat gratuit.

Tonusul muscular scăzut al buzelor, limbii sau maxilarului poate fi o altă cauză. Nu cunosc detaliile exacte ale fiecărui caz, dar dacă observi că cel mic are probleme cu mișcarea anumitor părți ale gurii, urmărește-l cu atenție și atunci când mănâncă.

Dacă este o problemă reală, îi va fi greu să deplaseze mâncarea dintr-o parte în alta a gurii. De asemenea, poate avea dificultăți să bea cu paiul dacă există o slăbiciune a buzelor sau a limbii.

Programează o evaluare pentru logopedie

Dacă bănuiești o tulburare oro-motorie, medicul pediatru te poate îndruma către un logoped (SLP) care îi poate pune un diagnostic corect copilului tău.

Logopedul va discuta cu tine pentru a afla ce ai observat acasă, dar va efectua și o evaluare directă a copilului.

Această evaluare poate include următoarele:

• Verificarea semnelor de slăbiciune sau de tonus muscular scăzut la nivelul buzelor, maxilarului și limbii.
• Observarea coordonării mișcărilor gurii, cerându-i copilului să imite acțiuni non-verbale, cum ar fi mișcarea limbii dintr-o parte în alta, zâmbetul, încruntarea sau țuguierea buzelor.
• Evaluarea coordonării și succesiunii mișcărilor musculare pentru vorbire în timp ce copilul efectuează sarcini precum testul ratei diadocokinetice, în care repetă șiruri de sunete precum pa-ta-ca cât mai repede posibil.
• Testarea abilităților copilului în situații „reale”, cum ar fi linsul unei acadele, și compararea acestora cu abilitățile din situații „simulate”, cum ar fi mimarea linsului unei acadele.

Dacă se recomandă logopedie, specialistul îți va arăta ce mișcări și exerciții poți face acasă, în funcție de punctele slabe ale micuțului tău.

4 exerciții oro-motorii pentru o vorbire clară, pe care le poți încerca acasă

Iată patru activități pentru cei mici, care includ exerciții de articulare și de vorbire:

1. Făcutul baloanelor de săpun. Acest exercițiu ajută la întărirea buzelor și a obrajilor, dar este atât de distractiv încât copiii se vor juca fără să își dea seama că fac terapie.
2. Băutul cu paiul. Lucrează fiecare mușchi al gurii copilului. Cei mici ar trebui să folosească căni cu pai încă de la vârsta de 1 an.
3. Strâmbatul și fețele amuzante. Pune-ți copilul să se privească în oglindă și să imite fețe haioase. Din nou, aceste mișcări vor depinde de slăbiciunea pe care o manifestă cel mic. De asemenea, exercițiile de masticație sunt de mare ajutor!
4. Acadelele. Da, pot fi folosite în terapie! Logopedul îi va cere copilului să lingă o acadea sau diferite bomboane folosindu-și limba în diverse poziții, astfel încât aceasta să prindă forță. Exercițiile pentru limbă sunt foarte importante în logopedie.