Blub Talks: Cum să înțelegi tantrumurile la copiii mici și să scapi de vinovăția de mamă cu Sue Donnellan

În acest articol

• Ascultă podcastul Blub Talks
• Urmărește podcastul video
• Concluzii principale

Ascultă podcastul Blub Talks

Urmărește podcastul video

https://www.youtube.com/watch?v=rXAvYkJJJX4

Gazda noastră și profesorul Robert M. a discutat cu invitata noastră despre teme legate de cartea ei de succes, „Secrets to Parenting without Giving a F^ck: The Non-Conformist Playbook to Raising Happy Kids without Public Meltdowns, Power Struggles, & Punishments”, disponibilă pe Amazon. Printre subiectele abordate s-au numărat strategiile pe care ea le promovează în activitatea sa prin care îi ajută pe părinți să facă față provocărilor legate de creșterea copiilor.

Discuția a început cu Robert prezentând parcursul neașteptat al lui Susan către statutul de părinte – „neașteptat” pentru că ea nu credea că se va căsători vreodată sau că va avea copii. Fiind o persoană ambițioasă și cu spirit antreprenorial, plănuia să se concentreze pe carieră și pe tot ceea ce aduce aceasta. Totuși, timpul are un fel al său de a schimba planurile bine puse la punct, iar ea l-a întâlnit și s-a căsătorit cu „primul bărbat care m-a făcut să simt că mariajul nu ar fi o corvoadă”. Lucrurile au evoluat, au avut primul copil, urmat apoi de tripleți non-identici!

Discuția s-a concentrat apoi pe relația dintre cei doi băieți și fiica ei, inclusiv pe faptul că băieții au avut nevoie de logopedie pentru a-și îmbunătăți pronunția sunetului /R/. Inutil să mai spunem că a avea patru copii (inclusiv tripleți) este de ajuns pentru a o califica pe Susan drept o adevărată „expertă” în parenting, un domeniu în care și-a adus abilitățile de organizare și stilul direct pentru a crește patru tineri echilibrați și de succes.

Robert a întrebat-o pe Susan cât timp au făcut băieții ei logopedie, iar ea a răspuns: „au mers timp de un an și jumătate până la doi ani și au rezolvat problema înainte de apariția etapei de bullying”. Apoi a adăugat cu nostalgie: „Mi-aș dori ca noi să fi avut ceva precum Speech Blubs . . . .”

Susan a continuat descriind profilul părintelui tipic și situațiile clienților care apelează la ajutorul ei, spunând că „totul depinde de nivelul de copleșire”. Abordarea ei este foarte informală, dar include o evaluare a nevoilor prin care stabilește care dintre cele trei programe ale sale este cel mai potrivit. Ședințele sale se desfășoară față în față și abordează adevăruri uneori greu de auzit despre comportamentele părinților care duc la reacții dificile ale copiilor. A menționat totuși că, dacă un părinte face pasul de a cere ajutor, este „destul de deschis” să asculte și adevărurile mai dure.

Câteva dintre temele discutate în cartea sa și în podcast sunt: provocarea de a privi tantrumurile celor mici drept un „comportament de etapă” și cum poate fi redusă această fază; cuvântul interzis (atunci când copiii spun „mă plictisesc”), regula ei fiind „Plictiseala este o stare de spirit, așa că nu ai voie să folosești acest cuvânt”; „creierul băieților adolescenți” și inevitabila „ceață” care îl însoțește; și dorința ta, ca părinte, de a te schimba mai întâi pe tine.

Concluzii principale

Ideile principale din această discuție au fost transmise sub formă de citate:

1. Despre efortul ca părinte de a „îmi da egoul la o parte”,
2. Ideea aparent contraintuitivă de a „pierde controlul pentru a câștiga controlul”,
3. Faptul că părinții trebuie să elimine vinovăția din abordarea lor, căci „Vinovăția este o emoție irosită”,
4. Stabilirea de limite și așteptări clare, respectând principiul „Nu înseamnă nu, fără negocieri”, și
5. Faptul că, în rolul de părinte, „claritatea și consecvența = încredere și respect”.

Spre finalul discuției, Robert a subliniat că abordarea plină de respect, deschisă și directă a lui Susan privind parentingul, alături de stilul ei plăcut și amuzant de comunicare, transformă cartea ei într-o „lectură obligatorie”. Dorința și capacitatea ei de a ajuta o fac extrem de pricepută în a ajunge la esența provocărilor cu care se confruntă părinții.

Ce discuție captivantă pentru părinții care nu se tem să privească rolul de părinte dintr-o perspectivă de tipul „încep schimbarea cu mine”, care pot râde de propriile provocări și care știu să respecte faptul că cei mici trebuie lăsați să își urmeze propriul drum. Susan Donellan este o maestră în a le deschide copiilor calea spre asumarea responsabilității într-un mod pozitiv, pe înțelesul lor. Mulțumim, Susan!