Crize de furie (tantrumuri) vs. crize senzoriale (meltdownuri): Descoperă diferențele

Înțelegerea diferențelor dintre tantrumuri și meltdownuri te poate ajuta să înțelegi mai bine de ce le are copilul tău și cum să le gestionezi ca părinte. Așa că astăzi te vom ajuta să faci distincția între ele.

Care este diferența dintre un tantrum și un meltdown?

Adevărul este că tantrumurile și meltdownurile pot arăta foarte asemănător. În ambele cazuri, copilul se poate arunca pe podea, poate lovi, poate da din picioare, poate țipa sau chiar își poate ține respirația. Diferența dintre tantrumuri și meltdownuri nu constă deci în comportament, ci în motivul din spatele acestuia. 

Ce este un tantrum?

Tantrumurile încep de obicei spre sfârșitul primului an de viață sau la începutul perioadei de copil mic și sunt expresia unei dorințe sau a unei nevoi. Ele pot semnala faptul că un copil este obosit, flămând, trist, furios sau supărat. Deoarece copiilor de această vârstă le lipsește adesea vocabularul necesar pentru a exprima ceea ce simt, ei își descarcă emoțiile sub formă de tantrumuri. 

Pe măsură ce copilul crește, tantrumurile pot fi folosite și ca o modalitate de a testa limitele. În timp ce bebelușii și copiii foarte mici nu înțeleg încă manipularea și au tantrumuri ca formă de exprimare, copiii mai mari pot folosi crizele de furie pentru a-și manipula părinții ca să obțină ceea ce vor. Dacă nu este gestionat de la o vârstă fragedă, acest comportament se poate prelungi până în adolescență, devenind mai sever și mai dificil pe măsură ce copilul crește. 

Tantrumurile sunt expresia unei dorințe sau a unei nevoi.

Când un copil are un tantrum, el păstrează totuși o oarecare măsură de control asupra comportamentului său. Mulți cercetători au descoperit că, dacă nu există un public, tantrumul se va potoli relativ repede. Meltdownurile sunt puțin diferite . . . .

Ce este un meltdown?

Spre deosebire de tantrumuri, care apar ca urmare a exprimării unei nevoi sau a unei dorințe, meltdownurile sunt rezultatul supraîncărcării senzoriale. Cu alte cuvinte, meltdownurile apar atunci când copilul se simte copleșit. 

Meltdownurile sunt rezultatul supraîncărcării senzoriale.

Spre deosebire de tantrumuri, care sunt orientate spre un scop, meltdownurile nu pot fi controlate. Ele pot fi rezultatul unei supraîncărcări emoționale, fizice, senzoriale sau informaționale și se vor manifesta cu sau fără public. În unele cazuri, pot duce chiar la blocaj complet (shutdown) sau retragere. 

Cine are tantrumuri vs. cine are meltdownuri?

Tantrumurile sunt o parte complet normală a copilăriei. În general, încep atunci când copilul se apropie de sfârșitul primului an de viață sau intră în perioada de copil mic (toddler). Comportamentele de tip tantrum continuă frecvent și la vârsta de 3 ani, iar în unele cazuri se pot prelungi și mai mult (în funcție de modul în care au fost gestionate). 

Copiii tipici pot avea, de asemenea, meltdownuri complete, dar acestea nu sunt la fel de frecvente precum tantrumurile. Meltdownurile dese pot fi, de fapt, semnul unei afecțiuni de bază. Cercetările au arătat, de exemplu, că meltdownurile regulate sunt strâns legate de afecțiuni precum tulburarea de integrare senzorială, traumele de dezvoltare, dificultățile de învățare, depresia, ADHD, sindromul alcoolic fetal și autismul. 

Care este diferența dintre un meltdown și un tantrum?

Așa cum am menționat anterior, tantrumurile și meltdownurile pot arăta foarte asemănător. Așadar, cum poți face diferența între cele două?

1. Identifică motivul de bază

Dacă poți stabili ce anume provoacă acest comportament, poți determina apoi dacă este vorba despre un tantrum sau despre un meltdown. Întreabă-te: este orientat spre un scop?

De exemplu, dacă ești în mijlocul unui mall și copilul începe să țipe pentru că ai spus „nu” cumpărării unei jucării noi, acest lucru este orientat spre un scop. Scopul lui este să obțină jucăria pe care și-o dorește atât de mult. Prin urmare, poți presupune că are un tantrum. 

Dar dacă ești în mijlocul mall-ului și copilul începe să-și piardă cumpătul fără un motiv aparent, acest lucru ar putea fi rezultatul unui meltdown senzorial. Poate că au trecut prea mulți oameni pe lângă el sau zgomotul a fost prea puternic. Oricare ar fi motivul, nu există un „scop” final, ci doar comportamentul în sine. 

2. Comportamentul scade în intensitate dacă te îndepărtezi?

Când vine vorba de tantrumuri, unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face este să te îndepărtezi puțin (dar să păstrezi copilul în câmpul vizual) și să-l lași să se calmeze singur. În cele mai multe cazuri, îndepărtarea ta va reduce comportamentul. Cu alte cuvinte, tantrumurile au adesea nevoie de un public.

Meltdownurile nu au nevoie. Copilul va continua să aibă un meltdown indiferent dacă are sau nu un public. Asta pentru că este în supraîncărcare – pur și simplu nu știe cum să facă față la tot ceea ce se întâmplă în interiorul său. Spre deosebire de tantrumuri, exploziile emoționale sub forma unui meltdown pot apărea chiar și fără prezența ta. 

3. Distragerea atenției ajută la calmarea comportamentului?

Dacă cel mic are un tantrum, îi poți distrage adesea atenția cu alte lucruri. Deși nu recomandăm să cedezi în fața unui tantrum, putem folosi acest lucru ca exemplu: dacă ai ceda, comportamentul dificil asociat cu acesta s-ar opri, probabil, imediat. Dar în cazul unui meltdown nu se poate pune problema de a „ceda”. Odată ce a fost declanșat, nu există nicio distragere a atenției suficient de puternică pentru a-l opri. 

Cum să gestionezi comportamentul în caz de tantrum sau meltdown

Tantrum

În primul rând, păstrează-ți calmul. Cel mai bun mod de a gestiona un tantrum este să îl ignori. Da, înțelegem că acest lucru poate fi uneori dificil (mai ales dacă ești într-un loc public), dar cedarea în fața comportamentului nu va face decât să îl intensifice pe viitor. 

Meltdown

Cea mai bună modalitate de a gestiona un meltdown este prevenirea apariției acestuia. Ține minte: odată ce un copil are un meltdown, el a pierdut deja controlul. În afară de a-l menține în siguranță pe durata crizei, nu poți face mare lucru, deoarece oricum este puțin probabil să te audă. Scopul este, așadar, prevenirea apariției acestor crize. Cum poți face asta?

• Prin stabilirea unor rutine de liniștire (de exemplu, indicii vizuale, muzică, mingi senzoriale etc.) pe care copilul le poate folosi atunci când simți că devine copleșit sau supracomutat.
• Prin identificarea tiparelor de comportament pe care le manifestă copilul înainte de a intra într-un meltdown, înțelegând și evitând factorii declanșatori. 

Atât în cazul meltdownurilor, cât și al tantrumurilor, poate fi foarte util să-ți înveți copilul cum să-și comunice sentimentele în mod adecvat. Copiii care nu au încă instrumentele necesare pentru a comunica faptul că sunt supărați, furioși, triști sau copleșiți sunt mai predispuși la comportamente de tip tantrum și meltdown decât cei care au abilitățile de limbaj necesare pentru a se exprima corespunzător. 

Îți poți ajuta copilul să-și dezvolte abilitățile de care are nevoie pentru a comunica eficient cu o aplicație precum Speech Blubs. Speech Blubs folosește o varietate de tactici și activități diferite pentru a ajuta copiii să învețe sunete și cuvinte noi și este aprobată de specialiști în logopedie. Este concepută atât pentru copiii cu dezvoltare tipică, cât și pentru cei cu nevoi speciale, cum ar fi Autismul.

Dacă ne putem ajuta copiii să comunice, putem reduce tantrumurile și meltdownurile – așa că de ce să nu o încerci chiar de azi?