Există o legătură între sinestezie și autism?

În acest articol

• Ce este sinestezia?
• Diagnosticarea sinesteziei
• Cine dezvoltă sinestezie?

Ce este sinestezia?

Sinestezia este o condiție în care un simț (de exemplu, auzul) este perceput în același timp ca și cum ar fi perceput de unul sau mai multe simțuri suplimentare, cum ar fi văzul. Laura Moss explică: „Sinesteții – sau persoanele care au sinestezie – pot vedea sunete, pot gusta cuvinte sau pot simți o senzație pe piele atunci când miros anumite parfumuri. De asemenea, pot vedea concepte abstracte, precum timpul, proiectate în spațiul din jurul lor”.

O altă formă de sinestezie asociază obiecte precum literele, formele, numerele sau numele persoanelor cu un miros, o culoare sau un gust. Mai simplu spus, un sinestet ar putea vedea cifra „2” ca fiind „albastră”.

Cuvântul sinestezie provine din două cuvinte grecești: syn (împreună) și aisthesis (percepție). Așadar, sinestezia înseamnă literalmente „percepție unită” (Neuroscience for Kids). 

Sinestezia este un fenomen rar, care apare la doar aproximativ 1% din populație. Nu este o tulburare sau o dizabilitate; dimpotrivă, experții o descriu uneori ca pe o „abilitate extremă”.

Sinestezia se poate manifesta prin oricare dintre simțuri, dar cea mai comună formă este asocierea literelor și a cifrelor cu anumite culori. 

Până acum, știm că un sinestet ar putea vedea cuvântul „avion” ca fiind verde-mentă sau cifra „4” ca fiind maro-închis. Există și sinesteți care aud sunete ca răspuns la un miros, care simt mirosuri ca răspuns la atingere sau care au o senzație tactilă când văd ceva. Este posibilă aproape orice combinație între simțuri.

Unii oameni au sinestezie care implică trei sau chiar mai multe simțuri, dar acest lucru este extrem de rar.

Percepțiile sinestezice sunt specifice fiecărei persoane. Persoane diferite cu sinestezie aproape niciodată nu percep lucrurile la fel. Cu alte cuvinte, deși un sinestet vede litera „q” ca fiind albastră, un altul ar putea vedea „q” ca fiind portocalie (Neuroscience for Kids). 

https://www.youtube.com/watch?v=rkRbebvoYqI

Diagnosticarea sinesteziei

Din păcate, nu există o metodă unică și specifică pentru a diagnostica sinestezia. Cu toate acestea, dr. Richard Cytowic, un cercetător de renume în domeniul sinesteziei, a stabilit câteva repere specifice pentru medici și cercetători, care ajută la identificarea acesteia la copii.

Aceste criterii privind caracteristicile percepției includ:

• Involuntară: sinesteții nu se gândesc în mod activ la percepțiile lor; ele pur și simplu apar. 
• Proiectată: în loc să trăiască experiența „în minte”, așa cum s-ar întâmpla dacă i-ai cere cuiva să-și imagineze o culoare, un sinestet vede adesea o culoare proiectată fizic în exteriorul corpului său. 
• Stabilă și generică: percepția trebuie să fie identică de fiecare dată; de exemplu, dacă simți gust de ciocolată când asculți Concertul pentru vioară de Beethoven, trebuie să simți mereu acest gust când îl asculți; de asemenea, percepția trebuie să fie simplă, generică – adică poți vedea culori, linii sau forme ca răspuns la un anumit miros, dar nu vei vedea o imagine complexă, cum ar fi o cameră plină cu oameni, mobilă și tablouri pe perete.
• Memorabilă: de multe ori, percepția secundară, sinestezică, este mai ușor de reținut decât cea primară; de exemplu, un sinestet care asociază mereu culoarea mov cu numele „Laura” își va aminti adesea că numele acelei femei este mov, mai degrabă decât să-și amintească efectiv numele „Laura”.
• Emoțională: percepțiile pot provoca reacții emoționale, cum ar fi stări de plăcere.

Cine dezvoltă sinestezie?

Până în prezent, există un singur studiu care analizează cine este mai predispus să dezvolte sinestezie. Acesta arată că femeile sunt mai predispuse la această condiție, la fel și persoanele stângace, cele cu o inteligență normală sau peste medie, precum și cei care au un membru în familia apropiată cu acest diagnostic. 

La prima vedere, sinestezia și autismul par a fi condiții complet diferite: sinestezia este definită ca o „îmbinare a simțurilor”, în care muzica poate declanșa culori sau cuvintele pot declanșa gusturi. În schimb, trăsătura definitorie a autismului o reprezintă dificultățile în înțelegerea socială și comunicare.

Noile cercetări arată că ambele grupuri raportează o sensibilitate senzorială crescută, cum ar fi o aversiune față de anumite sunete și lumini, precum și diferențe în tendința de a fi extrem de atenți la detalii.

Cu toate acestea, sinesteții nu au raportat, în general, dificultăți legate de simptomele clasice de comunicare ce definesc de obicei autismul. Deși studiile arată că există legături între cele două condiții, acestea par să fie de natură senzorială, și nu socială (Science Daily). 

Cercetările inițiale arată că sinestezia tinde să fie deosebit de întâlnită la persoanele cu autism care au și abilități uimitoare de tip „savant”, cum ar fi capacități excepționale de calcul aritmetic, memorie și artă. Gândește-te, de exemplu, la filmul „Rain Man”. Persoanele cu trăsături de inteligență extrem de ridicată sunt mai predispuse să aibă sinestezie. 

Aceasta este o condiție cu adevărat fascinantă, iar dacă bănuiești că micuțul tău dă semne de sinestezie, este o idee excelentă să programezi o consultație la medicul de familie, la un psiholog sau la un neurolog, deși majoritatea oamenilor se autodiagnostichează. De altfel, există numeroase teste online pentru autodiagnosticarea sinesteziei.

Nu este deloc un lucru rău sau negativ. De fapt, i-ar putea fi de mare ajutor mai târziu în viață pentru memorie și reținerea informațiilor!