Preșcolarii cu frați mai mari își dezvoltă vorbirea mai lent. De ce?

În acest articol

• Ce spun cercetările despre frați și dezvoltarea limbajului?
• • Frați mai mari receptivi cognitiv
• De ce se întâmplă asta?
• Cum pot ajuta părinții?
• Lecturi suplimentare

Studiile despre frați și dezvoltarea limbajului arată că acei copii din familii numeroase își dezvoltă abilitățile de comunicare mai lent din cauza atenției mai reduse din partea părinților.

Cu toate acestea, cercetări mai recente au arătat că prezența unui frate mai mare care este „grijuliu și receptiv” face o mare diferență.

Un studiu publicat în ediția din februarie a revistei Pediatrics arată că părinții/adulții nu sunt singurii care influențează abilitățile de limbaj ale unui copil în căminul familiei.

Ce spun cercetările despre frați și dezvoltarea limbajului?

Alte studii arată că în familiile mai mari (cu 3+ copii), părinții au mai puțin timp pe care să îl dedice învățării unui singur copil. De asemenea, studiile au demonstrat că mezinul din aceste familii are un vocabular mai puțin dezvoltat decât frații lui mai mari.

Acest studiu pe 385 de preșcolari a descoperit că micuții proveniți din familii mai mari (cu 3+ copii) au obținut rezultate mai slabe la un test standard de vocabular. Însă acest decalaj nu a existat dacă micuțul a avut un frate sau o soră mai mare și atentă.

Frați mai mari receptivi cognitiv

Cercetătoarea principală Heather Prime, doctorandă în psihologie clinică infantilă la University of Toronto, a constatat că un frate mai mare „receptiv din punct de vedere cognitiv” este cel care face diferența. Aceasta înseamnă că fratele mai mare este conectat la ceea ce poate înțelege fratele mai mic și își adaptează felul în care vorbește pentru a se potrivi cu nivelul acestuia – poate vorbind mai rar sau folosind propoziții mai simple, dar fără să „stalcească cuvintele ca pentru bebeluși”.

Acești frați mai mari și receptivi prind indiciile pe care le transmite copilul mai mic și reacționează corespunzător atunci când părinții nu pot. Descoperirile se bazează pe 385 de familii din Ontario care au făcut parte dintr-un studiu mai amplu, pe termen lung, privind dezvoltarea copilului. Cercetătorii au urmărit un copil din fiecare familie începând de la naștere.

Când copiii au împlinit vârsta de 3 ani, cercetătorii i-au lăsat să joace un joc care le măsoară vocabularul receptiv. Acestea sunt cuvintele pe care copilul le poate înțelege în timpul unei interacțiuni sociale. De asemenea, au observat copiii jucându-se nestructurat cu fratele sau sora mai mare, care avea cel puțin 5 ani.

În general, studiul a constatat că preșcolarii din familii mai numeroase au obținut scoruri mai mici la testele de vocabular. Alți factori, cum ar fi venitul familiei, bilingvismul sau proveniența părinților din altă țară, nu au modificat rezultatele. Singurul lucru care a părut să facă o diferență a fost prezența unui frate sau a unei surori mai mari și receptive. Doar în acest caz, diferența de vocabular a dispărut.

Cercetătorii au analizat, de asemenea, receptivitatea mamelor în interacțiunile cu micuții, iar aceasta a fost totuși mai scăzută decât atunci când fratele sau sora s-a implicat activ în relația cu mezinul.

De ce se întâmplă asta?

Învățarea limbajului este un proces social; trebuie să fim conectați și să participăm activ la schimburile sociale pentru a învăța cuvinte noi, a le înțelege semnificația și apoi a le putea folosi în conversațiile de zi cu zi.

Deși nu știm exact ce anume face ca un frate mai mare să fie receptiv, cercetătorii cred că mare parte din acest comportament are legătură cu rolul părinților și cu educația primită. Dacă fratele de 5 ani și cel de 3 ani se ceartă pe o jucărie, iar cel mare spune „e a mea” și o smulge, o variantă pentru a crea un mediu mai empatic ar fi să-l întrebi pe copilul mai mare cum s-ar simți dacă i s-ar smulge jucăria din mână.

Această abordare îl încurajează pe copilul mai mare să se gândească la emoții și reacții înainte de a acționa din impuls. Deși este important ca părinții să ghideze această gândire, încurajează și alți adulți, cum ar fi bunicii și educatorii, să ofere astfel de momente educative copiilor de vârstă școlară.

Cum pot ajuta părinții?

• Încurajează-ți copiii să se joace împreună cât mai mult posibil. Jocul reciproc este minunat! Acesta este jocul în care ambii copii trebuie să se implice activ pentru ca activitatea să funcționeze. De exemplu, rostogolirea unei mingi de la unul la celălalt.
• Alege câteva cuvinte pe care să le repeți mereu. Fiica mea face asta tot timpul cu fiul meu, pentru că vede modelul la mine. Când e timpul să mâncăm, îi arăt prin semne cuvântul „mănâncă”, dar îl și rostesc de câteva ori. Fiica mea merge acum la fratele ei înainte de masă și face exact același lucru. Acest gest îi permite lui să audă cuvântul, dar îi și arată că ea este interesată de ceea ce face el.
• Fă sunete amuzante și combină-le cu mișcare. Copiii mici și bebelușii adoră să se miște. Un exemplu ar fi să spui „poc-poc” când spargeți baloane de săpun cu degețelele. Spune „ciu-ciu” când împingeți trenulețul pe podea.
• Arătatul cu degetul și repetarea reprezintă o metodă excelentă prin care copilul tău poate auzi cuvintele frecvent și primește totodată o reprezentare vizuală a ceea ce înseamnă ele. Arată spre lucrurile din rutina voastră zilnică și repetă-le de trei ori. Poate părea ciudat la început, dar cu cât copilul tău aude mai des cuvântul, cu atât îl va înțelege mai repede și va fi capabil să ți-l repete.
• Imită vorbirea corectă în fața tuturor copiilor tăi, fie că sunt bebeluși sau copii mici. Copiii imită vorbirea pe care o aud, așa că este important să nu folosești cuvinte fără sens, să le vorbești rar și să folosești o gramatică corectă.

Pe lângă aceste sfaturi și trucuri, începeți să exersați cu aplicația Speech Blubs pentru a impulsiona dezvoltarea limbajului copilului tău.

Lecturi suplimentare

Citește mai multe articole legate direct de acest subiect. Câteva dintre aceste articole de blog includ: (1) Sfaturi și trucuri pentru stimularea limbajului, (2) Bilingvismul și (3) Întârzierea în dezvoltarea vorbirii și ereditatea.