3 tipuri de procese și tulburări fonologice

În acest articol

• Definiția și explicarea proceselor fonologice
• Diferite tipuri de procese fonologice
• • Tipul 1: Substituții
  • Tipul 2: Asimilări
  • Tipul 3: Structura silabică

După ce a făcut terapie de articulare, copilul tău este în continuare foarte greu de înțeles? Vorbirea lui sună neclar sau dezlânat? Dacă da, cel mic s-ar putea confrunta cu o altă tulburare de vorbire legată de procesele fonologice.

Acest articol explică ce sunt procesele fonologice și oferă o privire de ansamblu asupra diferitelor tipuri de erori care pot apărea. Ca întotdeauna, îi încurajez pe toți cei care citesc acest text și bănuiesc că micuțul lor sau un copil pe care îl cunosc se confruntă cu această tulburare de vorbire să încerce Speech Blubs 2 ca supliment la exercițiile de vorbire și să contacteze un logoped din zonă pentru o evaluare.

Definiția și explicarea proceselor fonologice

În mod obișnuit, există anumite tipare de vorbire pe care copiii în curs de dezvoltare le folosesc atunci când învață sunetele vorbirii. Copiii mici creează aceste tipare deoarece nu au încă abilitățile necesare pentru a pronunța cuvintele corect și clar.

De exemplu, s-ar putea să auzi copiii spunând cuvântul „tren”, dar să se audă „ten”. De asemenea, pot omite sunete dintr-un cuvânt, cum ar fi „nana” pentru „banana”. Există multe tipare diferite care pot apărea în vorbirea unui copil, ceea ce este complet „normal” în timp ce limbajul său se dezvoltă.

O tulburare fonologică apare atunci când tiparele pe care le folosește copilul persistă dincolo de vârsta la care copiii cu dezvoltare tipică au încetat deja să le mai folosească, sau atunci când erorile sunt mult mai neobișnuite decât ne-am aștepta. De exemplu, un copil cu o tulburare fonologică folosește procesul fonologic de „reduplicare”, cum ar fi spunând „apa-apa” sau „wawa” pentru „apă” la vârsta de 4 ani. Noi, ca logopezi, am spune că vorbirea lui/ei arată o întârziere, deoarece acest proces dispare de regulă până la vârsta de 3 ani.

Vorbim despre o tulburare atunci când un copil folosește în mod excesiv tipare fonologice atipice. Acest lucru se întâmplă deoarece, utilizând mai multe procese deodată, vorbirea devine neinteligibilă. Prin urmare, dacă ai un copil mic care nu vorbește clar și nimeni nu îl poate înțelege, este important să te asiguri că beneficiază de o evaluare pentru o tulburare fonologică și de un plan clar de intervenție care să vizeze erorile sale de vorbire.

Îți voi prezenta o imagine de ansamblu a celor mai FRECVENTE procese și a ceea ce logopezii întâlnesc cel mai des. Să știi că există mult mai multe procese, dar pentru scopul acestui articol, nu este necesar să le cunoști pe toate!

Diferite tipuri de procese fonologice

Tipul 1: Substituții

Substituțiile – Acestea sunt erori de vorbire în care copiii înlocuiesc sunetele corecte cu alte sunete, făcând cuvântul greu de înțeles.

Posteriorizarea (Backing) apare atunci când copiii înlocuiesc sunetele produse în partea din față a gurii cu sunete produse în partea din spate. De exemplu, copiii ar putea înlocui cuvântul /tare/ cu /care/. Acest lucru este asociat cu întârzieri fonologice mai severe.

Anteriorizarea (Fronting) este exact opusul posteriorizării. Aceasta apare atunci când sunetele care ar trebui produse în partea din spate a gurii sunt produse în față. De exemplu, copilul ar putea spune /tot/ în loc de /cot/. Acest proces dispare de obicei la copiii cu dezvoltare tipică până la vârsta de 3 ani și jumătate.

Gliding-ul (substituția cu semiconsoane) apare atunci când copiii înlocuiesc sunetul /r/ cu sunetul /w/ sau /l/, iar sunetul /l/ este înlocuit cu /w/ sau /i/. De exemplu, copilul ar putea spune /iuna/ pentru /luna/. Acest proces este prezent la copiii cu dezvoltare tipică până la vârsta de 6-6,5 ani.

Ocluzivizarea (Stopping) este atunci când un copil înlocuiește un sunet precum /f/, /s/, /ș/ sau /j/ cu sunete scurte și explozive, precum /p/, /t/ sau /d/. De exemplu, un copil ar putea spune /peste/ în loc de /pește/ sau /top/ în loc de /stop/. Copiii ar trebui să înceteze să facă aceste tipuri de substituții până la vârsta de 5 ani.

Vocalizarea este exact ceea ce sugerează numele: atunci când un copil înlocuiește o consoană precum /l/ sau /r/ cu o vocală. De exemplu, un copil ar putea spune /apă/ pentru /apăr/ sau /meo/ pentru /melc/.

Africarea apare atunci când un copil înlocuiește un sunet ocluziv precum /t/ sau /d/ cu un sunet africat precum /ce/ sau /ci/. Un exemplu al acestui proces este pronunțarea /ceai/ în loc de /tai/. Acest proces dispare de regulă până la vârsta de 3 ani.

Dezafricarea apare atunci când un copil înlocuiește sunetele africate (cum ar fi /ce/, /ci/) cu sunete fricative, rostite mai în față în cavitatea bucală (cum ar fi /s/ sau /ș/). De exemplu, un copil ar putea spune /șapă/ în loc de /ceapă/. Procesul se oprește la copii până la vârsta de 4 ani.

Labializarea apare atunci când un copil pronunță cu buzele un sunet care nu ar trebui produs astfel. De exemplu, poate spune /pat/ în loc de /cat/ sau /pata/ în loc de /data/.

Tipul 2: Asimilări

Asimilările sunt erori de vorbire pe care copiii le fac luând un sunet și înlocuindu-l cu sunete similare sau produse în același mod, dar care nu reprezintă fonemul corect pe care ar trebui să îl folosească.

Reduplicarea apare atunci când copiii repetă silabe sau sunete în interiorul unui cuvânt. De exemplu, copilul ar putea spune /baba/ în loc de /biberon/. Acest fenomen dispare de obicei până la vârsta de 3 ani.

Asimilarea consonantică este atunci când copilul produce un sunet influențat de un alt sunet pe care l-a auzit deja în cuvânt. De exemplu, ar putea spune „bob” în loc de „boc” sau „tot” în loc de „toc”. Acest proces dispare de la sine până la vârsta de 3 ani.

Sonorizarea prevocalică apare atunci când un copil înlocuiește o consoană surdă cu una sonoră la începutul cuvântului, înainte de o vocală. Ai putea auzi copilul spunând /bapă/ în loc de /papă/. Aceasta încetează de obicei până la vârsta de 6 ani.

Tipul 3: Structura silabică

Modificările de structură silabică apar atunci când un copil omite, adaugă sau modifică structura cuvântului într-un mod care îl face incorect.

Reducerea grupurilor consonantice apare atunci când un copil ia două consoane alăturate și le reduce la una singură. De exemplu, cuvântul /tren/ poate suna ca /ten/.

Omisiunea consoanei finale este atunci când ultimul sunet al cuvântului este lăsat deoparte. De exemplu, cuvântul /pat/ poate suna ca /pa/. Acest proces ar trebui să înceteze până la vârsta de 3 ani.

Omisiunea consoanei inițiale este atunci când primul sunet al cuvântului este lăsat deoparte. Copilul poate spune cuvântul /asă/ în loc de /casă/. În cazurile mai severe de tulburări fonologice, copiii tind să omită prima consoană.

Din nou, există mult mai multe tipuri de erori de vorbire, dar ca logoped cu o experiență de 10 ani, acestea sunt cele mai frecvente pe care le-am întâlnit. Dacă bănuiești că micuțul tău ar putea avea o tulburare fonologică sau de articulare, te rog să programezi o evaluare la un logoped și să încerci Speech Blubs 2 pentru activități distractive de logopedie acasă!