Copilul tău este în căutare de stimuli senzoriali sau îi evită?

Copilul care evită stimulii senzoriali (hipersensibil)

Un copil care evită stimulii senzoriali și căruia îi este greu să proceseze stimulii din mediu va deveni copleșit. Acest lucru duce la o sensibilitate crescută față de mediul său. Sunetele care în mod normal nu ar deranja o altă persoană îl pot face pe un copil cu tulburare de procesare senzorială să tresară sau să se crispeze. Un copil care evită stimulii procesează informațiile senzoriale la un nivel mult mai intens în comparație cu ceilalți.

Un copil care evită stimulii senzoriali poate manifesta, de asemenea, unele sau toate dintre următoarele simptome:

Copilul în căutare de stimuli senzoriali (hiposensibil)

Un copil în căutare de stimuli senzoriali se simte sub-stimulat de mediul în care se află. Această sensibilitate redusă la stimulii senzoriali îl determină să caute o stimulare mai intensă. Mulți copii care caută stimuli par neîndemânatici sau gălăgioși, ceea ce poate lăsa impresia greșită că ar avea „probleme de comportament”. Chiar dacă un copil are nevoie de mai mult aport senzorial, etichetarea lui ca având probleme de comportament este adesea incorectă. În realitate, comportamentul este doar modul prin care copilul caută stimulare senzorială.

Un copil în căutare de stimuli senzoriali poate manifesta, de asemenea, unele sau toate dintre următoarele simptome:

Ce se întâmplă dacă un copil prezintă semne și simptome din ambele categorii?

Nu orice copil cu tulburare de procesare senzorială se încadrează perfect doar în categoria celor care caută sau a celor care evită stimulii senzoriali. Este foarte posibil ca un copil să manifeste unele sau mai multe simptome din ambele tipare. Deși nu există o explicație clară pentru care apare această combinație, manifestările se schimbă adesea în funcție de nivelul său de alertă și de cât de bine se poate autoregla.

Autoreglarea este capacitatea de a gestiona emoțiile și comportamentul în situații dificile. Un copil care nu reușește să se autoregleze bine va avea crize de suprastimulare („meltdowns”) ca reacție la zgomote puternice sau va încerca să fugă în locurile foarte aglomerate. Acesta este rezultatul supraîncărcării senzoriale. Când unul sau mai multe simțuri sunt copleșite, copilul poate trece printr-o criză senzorială.

Atunci când un copil combină comportamente de evitare și de căutare a stimulilor senzoriali, poate fi dificil să identifici factorii declanșatori. Pentru a-ți ajuta copilul să se autoregleze, este important să știi cum reacționează la stimulii senzoriali atunci când este copleșit și care sunt factorii declanșatori specifici ce îi creează disconfort.

Copilul meu de trei ani se încadrează în această categorie combinată: atât caută, cât și evită stimulii senzoriali. Deși se teme de zgomotele puternice dintr-o toaletă publică, are totodată o toleranță foarte mare la durere și se lovește mereu de toate lucrurile din jur. Nu doar că manifestă o combinație a ambelor tipuri, dar am observat că factorii săi declanșatori se schimbă mereu. Iar acest lucru face și mai dificilă reducerea sau evitarea lor.

Află care sunt declanșatorii senzoriali ai copilului tău

În cazul copiilor cu tulburare de procesare senzorială, există două moduri în care este procesat stimulul senzorial: căutarea sau evitarea lui. Un copil care țipă și se izbește de lucruri se poate simți sub-stimulat de mediul său, ceea ce îl împinge să caute stimulare senzorială. Pe de altă parte, un copil care își acoperă urechile și țipă când aude aspiratorul pornit încearcă să evite stimulii senzoriali.

Deși ar fi simplu să încadrăm un copil exclusiv ca fiind în căutare sau în evitare de stimuli senzoriali, de multe ori lucrurile nu stau așa. Mulți copii prezintă o combinație de simptome din ambele direcții.

Pentru a ajuta cât mai bine un copil cu tulburare de procesare senzorială, este important să îi cunoști factorii declanșatori. De asemenea, este esențial ca părinții să înțeleagă intensitatea reacției copilului la fiecare stimul în parte. Odată ce înțelegi cât de ușoară sau de intensă este reacția lui la declanșatorii senzoriali, vei ști cel mai bine cum să îl ajuți să reducă disconfortul. Unul dintre lucrurile utile pe care le poți face este să creezi un mediu sigur din punct de vedere senzorial la tine acasă.