Totul despre stimming la copiii cu autism

Stimming-ul este un criteriu de diagnostic pentru un copil evaluat pentru a stabili dacă are tulburare de spectru autist (TSA).

Stimming-ul nu este neapărat un lucru rău sau ceva ce trebuie neapărat oprit, dar ar trebui abordat dacă comportamentul este perturbator sau afectează calitatea vieții.

Am crescut alături de un tânăr diagnosticat cu sindromul Tourette. A fost integrat în școala de masă alături de noi până la sfârșitul liceului. Comportamentele lui nu erau sesizabile până când nu devenea agitat sau îngrijorat. Aceste comportamente includeau lovirea propriului cap și strigăte puternice. Lucrurile pe care le spunea includeau cuvinte vulgare sau comentarii nepotrivite, ceea ce îi distragea pe ceilalți elevi care încercau să învețe. I s-a alocat un însoțitor individual care a făcut tot posibilul pentru a reduce comportamentele de stimming, astfel încât să scadă distragerile și perturbarea orelor.

Autismul și Speech Blubs

Speech Blubs este o aplicație de logopedie cu peste 1.500 de activități, filtre faciale, activități activate prin voce și videoclipuri educaționale suplimentare.

Inițial am dezvoltat Speech Blubs pentru copiii cu autism, sindrom Down și apraxie a vorbirii! Aplicația folosește modelarea video, o metodă dovedită pentru a capta atenția copiilor din spectru.

Secțiunea noastră „Emoții”, de exemplu, a fost creată special cu gândul la copiii cu autism. Știm că le este greu să recunoască și să-și exprime emoțiile. În această secțiune, ei învață despre emoții în timp ce își exersează vorbirea.

Cum arată stimming-ul la un copil autist?

Comportamentele obișnuite de stimming includ:

• rosul unghiilor
• răsucirea părului pe degete
• pocnitul degetelor sau al altor articulații
• bătutul darabanei cu degetele
• bătăile ritmice cu creionul
• mișcarea continuă din picior
• fluieratul

La o persoană cu autism, stimming-ul poate implica:

• legănatul
• fluturarea mâinilor, pocnitul sau mișcarea rapidă din degete
• săritul, topăitul sau învârtitul
• mersul continuu dintr-o parte în alta sau mersul pe vârfuri
• trasul de păr
• repetarea de cuvinte sau fraze
• frecarea pielii sau scărpinatul
• clipitul repetitiv
• privitul fix la lumini sau obiecte care se rotesc, precum ventilatoarele de tavan
• linsul, frecarea sau mângâierea anumitor tipuri de obiecte
• mirosirea oamenilor sau a obiectelor
• rearanjarea obiectelor

Un copil cu autism poate petrece ore în șir aranjând jucăriile în loc să se joace cu ele. De asemenea, mișcările sau comportamentele repetitive pot implica obsesii ori preocupări pentru anumite obiecte sau recitarea de detalii amănunțite despre un anumit subiect. Mai mult, există și alte comportamente de stimming care pot provoca răni fizice. Acestea pot include:

• lovirea capului
• lovirea cu pumnii sau mușcatul
• frecarea sau scărpinarea excesivă a pielii
• scobirea crustelor sau a rănilor
• înghițirea unor obiecte periculoase

De ce apare stimming-ul?

Nu este întotdeauna ușor de stabilit motivul pentru care apar comportamentele de stimming, dar, de obicei, este vorba despre un mecanism de adaptare pe care oamenii îl folosesc pentru a face față unui sentiment sau unei emoții. Un exemplu este momentul în care îți pocnești degetele când ești agitat(ă) sau învârți un breloc când ești stresat(ă). O persoană diagnosticată cu autism poate folosi stimming-ul pentru a:

• își stimula simțurile sau a reduce supraîncărcarea senzorială
• se adapta la un mediu nefamiliar
• reduce anxietatea și a se calma
• exprima frustrarea, mai ales dacă întâmpină dificultăți în a comunica eficient
• evita anumite activități sau așteptări

Un terapeut comportamental sau un specialist în autism te poate ajuta să descifrezi comportamentul de stimming al copilului tău și să-ți ofere activități alternative, care nu sunt la fel de repetitive sau perturbatoare. Ține minte: stimming-ul nu trebuie neapărat controlat, cu excepția cazului în care:

• Provoacă izolare socială?
• Este perturbator la școală?
• Afectează capacitatea de învățare?
• Creează probleme pentru alți membri ai familiei?
• Este distructiv sau periculos?

Când copiii sunt hipersensibili, sau exagerat de sensibili la stimuli, este posibil să recurgă la stimming pentru a reduce stimularea, deoarece percep mediul și împrejurimile ca fiind prea zgomotoase, prea luminoase sau pur și simplu copleșitoare. Când copiii sunt hiposensibili, adică hiporeactivi la stimuli, efectul este opus, iar stimming-ul le poate crește nivelul de activare. Ai putea observa că recurg la comportamente de autostimulare care le oferă senzații plăcute. Ai putea sesiza comportamente repetitive precum fluturarea brațelor, învârtitul, linsul și suptul jucăriilor.