Ar trebui să-mi „mituiesc” copilul?: Totul despre recompensele pentru copii
În acest articol Experimentul Răsplătește copiii pentru lucrurile pe care nu vor să le facă de la sine Recompensele ar trebui să se bazeze pe efort, nu pe rezultat Recompensele contează Copilul trebuie să aibă de ales
În acest articol
- Experimentul
- Răsplătește copiii pentru lucrurile pe care nu vor să le facă de la sine
- Recompensele ar trebui să se bazeze pe efort, nu pe rezultat
- Recompensele contează
- Copilul trebuie să aibă de ales
Fiind o temă la care mă gândesc mult, părinții – mai ales cei cu copii mici cu nevoi speciale – mă întreabă adesea: „ar trebui părinții să își mituiască copiii?” Răspunsul este: poate fi în regulă, da. Recompensarea copiilor este, de fapt, un instrument extrem de important pentru a dezvolta abilități noi – atunci când este aplicată corect. Iar copiilor le place la nebunie! Și atunci, de ce au recompensele o reputație atât de proastă?
„Mami are un apel important timp de o oră, bine? Așa că te poți juca pe iPad dacă nu intri în cameră, ne-am înțeles?”
Experimentul
Totul a început în 1917, cu un experiment realizat pe studenții de la Universitatea Stanford de către profesorul Edward Deci. Acesta a rugat 24 de studenți să rezolve un puzzle în 13 minute.
În prima zi, dacă nu terminau, rezolva el puzzle-ul în locul lor – oferindu-le o motivație intrinsecă, aceea de a nu lăsa pe altcineva să-l rezolve în locul lor. În a doua zi, a plătit jumătate dintre ei cu 1 dolar pentru fiecare puzzle rezolvat. În această zi s-a observat că studenții plătiți au muncit mai mult și au rezolvat mai multe puzzle-uri. În a treia zi, nu a mai plătit pe nimeni. De data aceasta, a constatat că cei plătiți în a doua zi nu s-au mai străduit la fel de mult în a treia zi.
Astfel, a dedus că motivația extrinsecă (banii) a avut rolul de a diminua motivația intrinsecă.
Ulterior, cercetătorii nu au mai găsit nicio diferență semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce privește efortul depus între ziua a 2-a și ziua a 3-a. În plus, cercetătorii au descoperit că studenților le plăcea deja acel joc – aveau deja motivația intrinsecă –, așa că recompensele nu erau necesare. De ce i-ai oferi o recompensă copilului dacă îi face deja plăcere să facă acea activitate?
Răsplătește copiii pentru lucrurile pe care nu vor să le facă de la sine
Iată deci Regula nr. 1 pentru a folosi corect recompensele: răsplătește copiii pentru lucrurile pe care nu vor să le facă de la sine – cum ar fi renunțarea la obiceiurile nesănătoase sau formarea unora noi.
Au existat numeroase studii privind eficiența recompenselor în renunțarea la obiceiurile proaste – de la renunțarea la fumat în cazul femeilor însărcinate, până la formarea unor obiceiuri noi, cum ar fi mișcarea. Când un copil nu are deja o motivație intrinsecă pentru un anumit comportament, recompensele sunt importante.

Recompensele ar trebui să se bazeze pe efort, nu pe rezultat
Regula nr. 2 este că oferirea de recompense ar trebui să se bazeze pe efort, nu pe rezultat. De exemplu, un elev care ia în mod regulat note mici la școală probabil nu va fi motivat de promisiunea unei recompense pentru o notă de 10 – s-ar putea să nu fie un obiectiv realist. În schimb, dacă recompensa este legată de învățat timp de încă 30 de minute în plus, acel elev își poate dezvolta abilități de studiu pentru a-și îmbunătăți notele. Odată ce copilul își dezvoltă această abilitate, ar trebui să oprești recompensele pentru ea și să treci la o altă abilitate care are nevoie de un imbold suplimentar.
Recompensele contează
Regula nr. 3 este că recompensa contează. Imaginează-ți că șeful tău ți-ar spune că trebuie să lucrezi 30 de ore suplimentare săptămâna aceasta, dar vineri le va da tuturor câte un pix gravat. Recompensele trebuie să aibă valoare pentru a produce rezultate valoroase. Dacă este vorba despre bani în plus sau o perioadă egală de timp liber mai târziu, acestea reprezintă o recompensă utilă; un pix, cel mai probabil, nu te va motiva deloc.

Copilul trebuie să aibă de ales
În final, regula nr. 4 – și probabil cea mai importantă dintre toate. Autonomia trebuie să facă parte din proces. Copilul trebuie să aibă de ales. Trebuie să poată alege la ce anume lucrează și cum, sau chiar ce recompensă va primi.
Așadar, dacă elevul tău ia note mici și vrei să-l motivezi să învețe mai serios la școală, lasă-l pe el să decidă cât timp și câte zile va munci în plus, dar și ce va primi dacă își atinge obiectivele. Fără autonomie, transformăm dezvoltarea abilităților bazată pe recompense într-o simplă tranzacție – asemănătoare mitei –, iar asta probabil nu le face niciun bine copiilor noștri.
Nu uita, ideile de recompense pentru copii sunt la tot pasul. Ne cumpărăm nouă înșine cadouri, ne răsfățăm cu seri libere sau alte mici plăceri după ce depunem efort pentru lucruri pe care mai degrabă nu le-am face. Folosim motivația extrinsecă pentru a dezvolta o abilitate sau un obicei – pe măsură ce acea abilitate este exersată, dezvoltăm o motivație intrinsecă de a deveni mai buni sau de a exersa mai mult, fără a mai fi nevoie de motivația externă.
Așa că, dragi părinți, folosiți cu încredere un sistem de recompense. Concentrați-vă doar pe comportamentul pozitiv, pe dezvoltarea abilităților cu autonomie și schimbați modul în care formulați stimulentele.
„În următoarea oră, cât timp mami este într-un apel, poți alege între a rezolva câteva jocuri de matematică sau a citi o carte. Dacă faci asta, te las pe tine să alegi ce pregătim pentru cină.”
De Nidhi Patel