Ce este apraxia vorbirii și cum se diagnostichează?

În acest articol

• Apraxia și aplicația Speech Blubs
• Apraxia vorbirii în cifre
• Semne și simptome ale apraxiei vorbirii
• Evaluări și diagnosticul apraxiei vorbirii
• Povești de logoped: Vărul meu pe care nimeni nu-l putea înțelege

Apraxia vorbirii la copii (CAS) poate apărea ca urmare a unei afectări neurologice cunoscute, în asociere cu tulburări neurocomportamentale complexe de origine cunoscută sau necunoscută, ori ca o tulburare neurogenă idiopatică a sunetelor vorbirii. Afectarea de bază în planificarea și/sau programarea parametrilor spațio-temporali ai secvențelor de mișcare duce la erori în producerea sunetelor vorbirii și a prozodiei.

ASHA, 2007b, Definitions of CAS section, para. 1

Uf! Ce înseamnă mai exact asta? Practic, atunci când un copil este diagnosticat cu apraxie (CAS), el știe exact ce vrea să spună, dar articulatorii săi verbali (gura, limba, slăbiciunea musculară) îl împiedică să producă sunetul clar. S-ar putea să fie nevoie să-i ceri copilului să repete de mai multe ori și tot să nu înțelegi ce încearcă să spună.

Apraxia și aplicația Speech Blubs

Speech Blubs este o aplicație de logopedie cu o bibliotecă vastă de peste 1.500 de activități, filtre faciale, activități activate vocal și videoclipuri educative bonus.

Aplicația a fost inițial dezvoltată pentru copiii cu autism, sindrom Down și apraxie a vorbirii! Aplicația folosește modelarea video, o metodă dovedită pentru implicarea copiilor din spectru. Începe perioada de probă gratuită chiar astăzi și explorează activități captivante, cum ar fi învățarea numerelor, a culorilor, a formelor, a animalelor și multe altele!

Apraxia vorbirii în cifre

• Nu este foarte frecventă; apare la 1-2 copii din 1.000,
• Apare mai des la băieți decât la fete,
• Copiii născuți cu apraxie (CAS) au o probabilitate mai mare de a fi diagnosticați ulterior cu tulburări de limbaj, de citire sau de scriere (Lewis et al., 2004; Lewis & Ekelman, 2007),
• Apraxia vorbirii (CAS) sau caracteristicile acesteia au fost observate mai frecvent la copiii diagnosticați cu sindromul X fragil, galactozemie și sindromul velocardiofacial (Kummer, Lee, Stutz, Maroney, & Brandt, 2007),
• Deși copiii cu tulburare de spectru autist sunt adesea diagnosticați cu dificultăți de vorbire și de limbaj, acest lucru NU înseamnă automat că vor fi diagnosticați cu apraxie a vorbirii (CAS).

https://www.youtube.com/watch?v=-chvTL9C2lY

Urmărește acest videoclip pentru o scurtă prezentare generală a apraxiei vorbirii.

Semne și simptome ale apraxiei vorbirii

În prezent, nu există caracteristici distinctive unice care să diferențieze apraxia (CAS) de alte tulburări ale sunetelor vorbirii; cu toate acestea, există anumite caracteristici observate frecvent la copiii diagnosticați cu apraxie:

• Erori inconsistente la vocale și consoane în silabe sau cuvinte repetate. Aceasta înseamnă că cel mic poate spune corect cuvântul „minge” de trei ori la rând, dar a patra oară nu mai reușește să-l rostească.
• Pauze prelungite și întrerupte între cuvinte și sunete. Un copil care prezintă această caracteristică poate face pauze ciudate când rostește propoziții sau poate împărți cuvintele în „bucăți”, ceea ce face comunicarea dificilă și greu de urmărit.
• Prozodie inadecvată, ceea ce înseamnă că vocea copilului poate deveni brusc prea tare, prea încet sau nazală. Copilul adesea nici nu își dă seama că se întâmplă acest lucru.
• Căutarea articulatorie (tatonarea) este un semn foarte comun pe care l-am observat la pacienții mei. Este foarte ușor de observat, deoarece copilul/persoana își mișcă gura ca și cum ar vorbi, dar nu iese niciun sunet. Uneori pare un efort dureros și poate distrage foarte mult atenția.
• Vorbirea într-un ritm mai lent decât cel tipic apare deoarece copilul se concentrează intens pe modul în care ar trebui să vorbească.

Pot exista, de asemenea, probleme care nu țin de vorbire atunci când există suspiciuni de apraxie la copii. Aceste simptome pot include: sensibilitate orală (fie foarte accentuată, fie scăzută), întârzieri în motricitatea grosieră și fină, dificultăți de alimentație și apraxie a membrelor (slăbiciune la nivelul brațelor sau picioarelor).

https://www.youtube.com/watch?v=WhtuEM9tE-k

Diferențierea apraxiei (CAS) de alte tulburări de vorbire: Exemple video de afectare fonologică și dizartrie

Evaluări și diagnosticul apraxiei vorbirii

Copiii suspectați de apraxie ar trebui direcționați către un logoped pentru o evaluare completă și un diagnostic. Evaluarea va include o varietate de instrumente standardizate și nestandardizate, cum ar fi interviul cu părinții. Un logoped nu va efectua doar teste, ci va face și o verificare a mecanismului oral. În cadrul acesteia, se va uita în gura copilului tău pentru a vedea cum arată structura orală. De asemenea, va urmări mișcările motorii pe care copilul tău le poate sau nu le poate face. Acest lucru poate include zâmbetul sau trimiterea unui pupic. Aceste mișcări sunt importante, deoarece copiii fără apraxie pot îndeplini aceste sarcini ușor și fără dificultate.

După efectuarea evaluării, pot urma mai mulți pași.

Aceștia pot include:

• Diagnosticarea apraxiei vorbirii (CAS) sau a unei alte tulburări a sunetelor vorbirii (de exemplu, tulburare de articulare și/sau fonologică) – te rog să consulți celelalte articole ale mele pentru mai multe informații despre tulburările de articulare vs. tulburările fonologice;
• Descrierea caracteristicilor și gravității tulburării;
• Identificarea factorilor care ar putea contribui la tulburarea de vorbire;
• Recomandări pentru intervenții legate de adecvarea generală a comunicării, inclusiv măsuri ce țin de dispozitivele de comunicare alternativă și augmentativă (AAC). Dispozitivele AAC sunt modalități prin care copilul tău poate comunica dacă tulburarea sa de vorbire este foarte severă. Acestea pot include limbajul semnelor, un panou cu imagini sau un panou tip tabletă/iPad care vorbește în locul lui.
• Diagnosticarea unei tulburări de limbaj vorbit (ascultare și vorbire);
• Identificarea problemelor de alfabetizare (citire și scriere);
• Monitorizarea progresului în învățarea citit-scrisului la elevii diagnosticați cu tulburări ale sunetelor vorbirii, realizată de logopezi și alți specialiști din mediul școlar;
• Recomandări pentru un sistem de sprijin pe mai multe niveluri în școala copilului, pentru a susține dezvoltarea vorbirii și a limbajului; și
• Trimiterea către alți specialiști, după caz, inclusiv:
• • un terapeut ocupațional pentru probleme non-verbale, senzoriomotorii sau de motricitate fină;
  • un fizioterapeut/kinetoterapeut dacă motricitatea grosieră sau tonusul muscular general reprezintă o îngrijorare;
  • un neurolog pediatru dacă sunt prezente semne neurologice (de exemplu, potențială activitate convulsivă, tremurături sau dezechilibru); și
  • un genetician dacă istoricul medical sau familial al copilului sugerează posibilitatea unei tulburări neurocomportamentale de origine genetică (de exemplu, sindromul X fragil, sindromul Rett, dismorfologie).

Află mai multe: ASHA: „Childhood Apraxia of Speech” 2011

https://www.youtube.com/watch?v=KMkgSwHPDt0&disable_polymer=true

Definiția și descrierea apraxiei vorbirii la copii

Povești de logoped: Vărul meu pe care nimeni nu-l putea înțelege

În copilărie aveam un văr pe care nu-l vedeam foarte des, dar când ne întâlneam, îmi dădeam seama că vorbirea lui era foarte greu de înțeles. Cu toții trebuia să-i cerem să repete și, oricât de des o făcea, tot nu aveam nicio idee despre ce încerca să comunice. Nicholas a fost diagnosticat mai târziu cu apraxie a vorbirii la copii de către un logoped.

Trecând rapid la anii de școală primară ai lui Nick, vorbirea lui nu se îmbunătățea. Gândindu-mă acum, vorbirea lui era inteligibilă în proporție de aproximativ 25% când a intrat la liceu. În acel moment, el nu mai făcea logopedie, deoarece inspectoratul școlar a stabilit că nu făcea suficiente progrese pentru a rămâne în evidența lor. Unchiul și mătușa mea nu au considerat că terapia logopedică în privat ar fi suficient de importantă pentru a-l înscrie pe Nick, așa că, din păcate, vorbirea lui nu s-a mai îmbunătățit niciodată.

Acum câțiva ani am fost la o nuntă și am stat la masă cu Nicholas, care este student la MIT și este un tânăr extrem de inteligent. Soțul meu s-a întors spre mine și mi-a spus: „Nu am înțeles niciun cuvânt din ce a zis. Ce se întâmplă cu vorbirea lui?”

Îți spun această poveste din două motive importante:

(1) Vreau să știi cât de important este să fii vocea copilului tău și să lupți pentru servicii de sprijin. Dacă școala nu le oferă, orientează-te către terapie privată. Dacă mătușa și unchiul meu ar fi insistat și ar fi mers mai departe, garantez că Nicholas nu ar fi vorbit așa cum o face acum, la 20 de ani.

(2) Terapia reprezintă doar o mică parte din zi. De asemenea, trebuie să lucrezi cu sârguință conceptele și acasă. Acest lucru este valabil pentru ORICE TULBURARE DE VORBIRE!

Aplicația Speech Blubs este unul dintre instrumentele pe care le poți folosi acasă pentru a exersa vorbirea. Nu ezita să citești recenziile părinților din comunitatea noastră.

Descarcă aplicația Speech Blubs pentru activități distractive și captivante și începe să exersezi chiar acum!