Ce este deficitul de atenție?

Copiii diagnosticați cu deficit de atenție (ADD) pot începe, de asemenea, să prezinte dificultăți de citire și probleme academice odată ce merg la grădiniță. 

Foarte mulți părinți mă întreabă care este diferența dintre cele trei tipuri diferite de ADD (da, există trei) și ce pot face acasă pentru a-și ajuta copilul. Această postare abordează exact aceste aspecte și îți oferă o mai bună înțelegere a acestei tulburări.

Care este diferența dintre ADD și ADHD?

Copiii cu ADD pot avea dificultăți de învățare și prezintă adesea riscul unor probleme disciplinare repetate la școală. Aceștia sunt copiii care spun: „Știam că nu e bine, dar pur și simplu nu m-am putut abține”. De fapt, atât adulții, cât și colegii pot trage concluzia că astfel de elevi sunt leneși din cauza lipsei lor de atenție la sarcini și a eșecului de a-și duce la bun sfârșit temele.

Deși ADD este extrem de frecvent, concepțiile greșite despre această tulburare continuă să circule. Hiperactivitatea poate fi, de asemenea, o componentă a ADD-ului, numită tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), și include probleme de comportament.

Tipuri de ADD/ADHD

Există trei tipuri de ADD/ADHD care provoacă simptome similare și toate au o componentă de dificultăți de atenție, dar principalele diferențe constau în celelalte comportamente care însoțesc incapacitatea de concentrare.

1. ADHD-HI (predominant hiperactiv-impulsiv) - Copiii diagnosticați cu această tulburare nu doar că vor avea dificultăți de concentrare la școală, dar pot fi și hiperactivi și impulsivi. Aceștia sunt copiii care pur și simplu nu pot sta locului, indiferent ce ai încerca, și spun sau fac primul lucru care le trece prin minte (chiar dacă este o idee proastă); 
2. ADHD-I (predominant neatent) - Această tulburare are o incidență mai mare la fete. Ele sunt extrem de neatente, în special atunci când există factori perturbatori multipli; 
3. ADHD combinat - Probabil ai ghicit după denumirea acestui tip de ADHD, dar da, copiii diagnosticați cu acest tip au simptome specifice ambelor manifestări. Copiii diagnosticați cu ADHD combinat prezintă cea mai mare incidență a problemelor de disciplină dacă nu sunt diagnosticați și tratați.

Diagnostic

Dacă bănuiești că micuțul tău are ADD, cu sau fără hiperactivitate, discută cu un consilier școlar, cu învățătorul sau cu medicul copilului despre tratamentul adecvat. Dacă ai orice îngrijorare, începe aceste discuții chiar astăzi.

Medicul pediatru îți poate recomanda o consultație la un psiholog pentru copii, care poate face evaluări formale pentru a vedea dacă micuțul tău îndeplinește criteriile pentru ADD și unde anume se situează pe acest spectru. Această testare nu doar că ajută la diferențierea ADD-ului de alte probleme care provoacă dificultăți școlare, dar face parte și din urmărirea în timp a răspunsului copilului la intervenții.

Dacă cel mic primește un diagnostic, medicii recomandă cel mai adesea medicație pentru a controla simptomele. De fapt, medicamentele sunt prescrise la 88% dintre copiii diagnosticați cu ADD/ADHD. Există mai multe tipuri de medicamente disponibile, așa că dacă unul nu funcționează, medicul va trece cel mai probabil la o altă opțiune.

Este important să nu uiți să mergi din nou la control cu copilul tău odată ce ajunge la pubertate. Corpul său se va schimba foarte mult în această perioadă și doar pentru că un tratament a funcționat de la vârsta de cinci ani, nu înseamnă că va continua să aibă efect odată ce a atins această etapă din viață. 

Medicația nu este singura opțiune de tratament disponibilă. Cei mai mulți medici îți vor recomanda să încerci terapia de modificare comportamentală. Un consilier specializat în ADD/ADHD te poate ajuta în acest sens. De asemenea, poți lua în considerare și schimbările în alimentație.

Cercetările arată că proteinele sunt importante pentru copiii de vârstă școlară. Aceștia ar trebui să primească între 28 și 45 de grame de proteine pe zi, o cantitate pe care majoritatea copiilor nu o ating. Unele studii au arătat că dietele de eliminare, cum ar fi eliminarea lactatelor, a grâului/glutenului, a ouălor și a porumbului, au adus schimbări pozitive la copiii diagnosticați cu ADD/ADHD. 

Frica de etichetare

Am participat la multe ședințe pentru planuri educaționale individualizate (PEI) în care am exclus tulburarea de procesare auditivă sau tulburările de procesare a limbajului și am ajuns la concluzia că un copil are ADD sau ADHD. Reacția pe care o primesc de la părinți este un sentiment copleșitor de tristețe și teamă. Unii părinți se tem că, dacă își vor testa copilul pentru ADD, acesta va fi etichetat.

Ca părinte, însă, poți face multe pentru a preveni acest lucru. Este important să vorbești cu copilul tău, astfel încât să știe că nu greșește cu nimic dacă se confruntă cu ADD, ci că depinde de tine, ca părinte, să îl ajuți să dobândească abilitățile necesare pentru a învăța cât mai ușor posibil, ținând cont de felul său unic de a fi.

Adaptări în sala de clasă

Dacă cel mic a fost diagnosticat cu ADD sau ADHD, este important să beneficieze de un plan educațional individualizat și de recunoașterea cerințelor educaționale speciale (CES). Cu acest diagnostic, el poate primi mai multe adaptări la clasă pentru a-i sprijini succesul școlar. Aceste adaptări pot include:

1. Timp prelungit pentru susținerea testelor, cu asistență din partea cadrului didactic pentru a rămâne concentrat pe sarcină;
2. Timp suplimentar pentru a răspunde; 
3. Stabilirea contactului vizual înainte de a trece la instrucțiuni sau activități;
4. Așezarea în bancă – în fața cadrului didactic;
5. La teste: oferirea unei liste de cuvinte cheie sau permiterea utilizării formulelor;
6. Manuale în format digital sau un set suplimentar de manuale pentru a reduce riscul de a uita temele;
7. Instrucțiuni scrise pe lângă cele verbale, pentru a compensa memoria de scurtă durată slabă.

Deși uneori poate fi dificil, orice sursă de distragere a atenției ar trebui redusă la minimum. Acest lucru este valabil atât în clasă, cât și acasă. Este deosebit de important atunci când copilul trebuie să învețe.

În plus, laudă și recunoaște comportamentele pozitive atunci când apar. Dacă cel mic stă 15 minute și învață, oferă-i o pauză atunci când ți-o cere. Va avea nevoie de aceste pauze frecvente pentru a-i da minții șansa să se relaxeze. 

Mișcarea este esențială pentru acești copii. Permite-le pauze de mișcare în clasă sau acasă. Exercițiile fizice cresc nivelul de dopamină și noradrenalină, care este de obicei scăzut la elevii cu ADD/ADHD, îmbunătățind concentrarea, autocontrolul și starea de spirit. 

Nu ezita să sugerezi câteva dintre aceste adaptări atunci când te întâlnești cu cadrele didactice sau cu echipa de suport educațional. Cu sprijinul potrivit, copilul tău va învăța strategii eficiente pentru a compensa zonele în care întâmpină dificultăți!