Tulburarea de procesare auditivă

Conform analizei realizate de Geffner și Kessler, tulburarea de procesare auditivă (APD) se referă la „ceea ce face creierul cu ceea ce aud urechile”.

Un exemplu amuzant: o bunică își bea cafeaua alături de nepoțelul ei. Când a ajuns la fundul cănii, a găsit acolo un mic soldățel verde de jucărie. S-a uitat la nepotul ei, iar el a zâmbit și i-a spus: „Vezi, buni, e exact ca la televizor: cea mai bună parte a dimineții sunt soldații din cana ta!” (făcând o confuzie cu reclamele la cafea).

Auzul este un proces extrem de complex. Ceea ce fac urechile și creierul nostru pentru a auzi și a procesa informațiile într-un timp atât de scurt este uimitor. Ne folosim auzul pentru a comunica, a învăța și a interacționa cu diferitele medii pe care le întâlnim.

Cercetările arată că auzul, în special la copii, este esențial pentru dezvoltarea limbajului și pentru învățare. Predarea care necesită feedback auditiv reprezintă 75-80% din totalul instruirii la clasă. Aceasta înseamnă că învățământul tradițional presupune că toți copiii pot să audă, să se concentreze și să înțeleagă vocea profesorului. 

De-a lungul anilor, tulburarea de procesare auditivă (APD) a început să fie tot mai des menționată. Din păcate, există o lipsă de claritate în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul APD. Una dintre primele confuzii este legată de acronimul folosit: tulburare de procesare auditivă centrală (CAPD) sau APD. Ambele denumiri descriu aceeași tulburare și sunt folosite interschimbabil. 

Ce este APD? 

Katz, Stecker și Henderson (1992) au descris tulburarea de procesare auditivă drept „ceea ce facem cu ceea ce auzim”. Este capacitatea creierului de a procesa semnalele auditive primite. Când informația ajunge la creier, acesta analizează frecvența, intensitatea și caracteristicile temporale ale sunetului. Când un copil primește diagnosticul de APD, acest lucru înseamnă că există o dificultate în capacitatea creierului de a interpreta aceste caracteristici.

Folosim șase abilități auditive identificate pentru a procesa informația auditivă, stabilite de grupul de lucru ASHA (American Speech and Hearing Association) în 1996:

1. Localizarea/lateralizarea sunetului: capacitatea de a determina direcția din care vine un sunet.
2. Discriminarea auditivă: capacitatea de a auzi diferența dintre sunete similare.
3. Recunoașterea tiparelor auditive: capacitatea de a distinge între tonuri înalte și joase și de a recunoaște tipare sonore.
4. Scăderea performanței în prezența semnalelor acustice concurente: dificultatea de a asculta pe fond de zgomot (de exemplu, să auzi conversația într-un restaurant).
5. Scăderea performanței auditive în cazul semnalelor acustice degradate: dificultatea de a asculta în situații mai puțin ideale (de exemplu, în sălile de clasă).
6. Aspectele temporale ale audiției: perceperea sincronizării și a duratei informațiilor auditive.

Tulburarea de procesare auditivă nu înseamnă pierderea auzului și nu poate fi identificată printr-un test de auz tipic („ridică mâna când auzi bip-ul”). Incidența acestei tulburări este de 3-5% din populația de vârstă școlară. Există un raport pe sexe de doi băieți afectați la fiecare fată. 

Abilități afectate

Abilitățile de procesare auditivă afectează capacitatea copilului de a auzi și de a înțelege cuvintele cu claritate. Acest lucru poate afecta, de asemenea, limbajul expresiv și receptiv al copilului, memoria, atenția și cogniția.

Afectarea procesării auditive poate face ca un copil să audă cuvântul „pat” în loc de „cap”. Acest lucru îi va influența cu siguranță capacitatea de a învăța sensul unui cuvânt. Un copil trebuie să aibă între 6 și 7 ani pentru a primi un diagnostic clar de tulburare de procesare auditivă. Cu toate acestea, audiologii pot utiliza anumite instrumente de screening încă de la vârsta de patru ani, care pot indica dacă un copil este „la risc” de a dezvolta APD. 

Semne și simptome ale APD

Copiii cu APD prezintă tipare de comportament care se observă inițial în abilitățile lor de ascultare. Aceste probleme pot sugera și alte dificultăți, cum ar fi tulburările de învățare, problemele de limbaj, deficitul de atenție și alte întârzieri în dezvoltare. Un copil cu tulburare de procesare auditivă poate întâmpina următoarele dificultăți:

• Dificultăți de citire și scriere,
• Dificultăți în a ține minte mai mult de o instrucțiune la un moment dat,
• Sensibilitate la sunete puternice,
• Răspuns lent sau întârziat, mai degrabă decât absența totală a răspunsului,
• Dificultăți în menținerea concentrării într-un mediu cu zgomot de fond,
• Dificultăți în înțelegerea umorului sau a sarcasmului perceput prin inflexiunile vocii,
• Dificultăți în înțelegerea persoanelor cu accent sau a celor care vorbesc repede,
• Dificultăți în recunoașterea direcției din care vine un sunet.

Cum se evaluează tulburarea de procesare auditivă?

Un audiolog (specialist în auz) este singurul profesionist medical care poate diagnostica tulburarea de procesare auditivă. Din păcate, nu toți audiologii au echipamentul necesar sau sunt instruiți să evalueze APD, așa că este important să verifici acest lucru atunci când suni pentru a face o programare. Audiologul poate diagnostica tulburarea folosind mai multe teste care verifică funcțiile cognitive, atenția, memoria, istoricul familial, educațional etc. 

De ce este importantă o evaluare? 

1. Pentru a stabili dacă există o tulburare și, dacă da, care este severitatea acesteia. Acest lucru îl va ajuta pe copil atât la școală, cât și acasă. Dacă este evaluat un adolescent, această informație este crucială pentru a-l ajuta să înțeleagă de ce întâmpină dificultăți și de ce sunt necesare anumite adaptări.
2. Pentru a exclude această tulburare ca factor ce contribuie la dificultățile copilului. Dacă evaluarea nu duce la un diagnostic de APD, este important ca familia să primească recomandări pentru continuarea căutării diagnosticului corect. 

Tratamentul pentru tulburarea de procesare auditivă

Fiecare copil este diferit, ceea ce înseamnă că planul de tratament pentru APD va fi, de asemenea, diferit pentru fiecare în parte. Un specialist care ar trebui neapărat inclus în planul de intervenție este un logoped. Ședințele se pot desfășura prin intermediul școlii sau la un cabinet privat.

În multe sisteme, APD nu este recunoscută automat ca o condiție pentru acordarea de sprijin educațional formal în clasă (cum ar fi un plan 504 sau un PEI/IEP). Totuși, un copil poate fi încadrat la categoria „tulburări de comunicare”, beneficiind astfel de logopedie la școală. Ședințele durează de regulă 30-40 de minute și s-ar putea să nu fie suficiente pentru unii elevi. Unii copii pot avea nevoie de terapie logopedică privată, mai intensivă și individualizată.