Comportamentul de stimming și autismul: ce este, cauze și cum îl poți gestiona

Stimming-ul reprezintă orice comportament ce implică mișcări sau sunete repetitive folosite pentru autostimulare și liniștire. Cele mai multe comportamente de stimming presupun activarea tuturor celor cinci simțuri, dintr-o varietate de motive.

Cum se manifestă comportamentul de stimming?

Stimming-ul este clasificat în două categorii: de „ordin inferior” și de „ordin superior”. Stimming-ul de ordin inferior constă în comportamente precum legănatul corpului și fluturatul mâinilor. Stim-urile de ordin superior sunt comportamente repetitive precum rutinele stricte și interesele intense.

Comportamentele obișnuite de stimming includ:

• Rosul unghiilor
• Legănatul
• Învârtitul în cerc
• Fluturatul mâinilor
• Repetarea unor cuvinte sau fraze
• Trasul de păr

Acestea sunt doar câteva exemple comune de comportament de stimming observate în legătură cu autismul. Este important de știut că nu orice comportament de stimming este considerat deranjant sau neobișnuit. Când cineva își roade unghiile din cauza anxietății, aproape nimeni nu observă. Asta pentru că rosul unghiilor este privit de toată lumea ca un comportament normal, care apare periodic atunci când o persoană trece printr-un moment de anxietate.

Atunci când comportamentul de stimming este mai vizibil și constant în viața unei persoane, el poate deveni deranjant pentru cei din jur. Dacă un copil se învârte în cerc într-un spațiu public, s-ar putea să nu fie conștient că acest comportament îi incomodează pe ceilalți. Prin urmare, comportamentul nu este oprit, ci continuat chiar și în situații sociale.

Este important de reținut că, uneori, odată ce un copil începe un comportament de stimming, îi poate fi greu să se oprească. În al doilea rând, persoanele cu autism care au astfel de manifestări pot repeta mișcări care le-ar putea provoca vătămări corporale.

Unele comportamente de stimming care duc la autovătămare includ:

• Lovitul capului
• Loviturile aplicate propriului corp
• Mușcatul
• Scărpinatul sau ruperea cojilor de pe răni
• Gustarea sau înghițirea unor obiecte periculoase

https://www.youtube.com/watch?v=JQSLPJt3HBg

Care sunt cauzele comportamentului de stimming?

Știința nu a stabilit încă exact cauza comportamentului de stimming. Există mai multe teorii cu privire la motivul pentru care persoanele cu autism recurg la aceste comportamente.

O teorie susține că acest comportament repetitiv ajută la calmarea persoanei, permițându-i să își concentreze atenția în situații stresante. Conform acestei teorii, stimming-ul apare atunci când există prea multă stimulare senzorială din mediu, provocând o suprasolicitare.

A doua teorie afirmă că stimming-ul este un comportament care stimulează sistemul senzorial. Atunci când o persoană recurge la stimming, sistemul nervos este activat, generând o reacție de plăcere datorită eliberării de dopamină în creier. Această teorie susține ideea că nu există suficientă stimulare senzorială, iar stimming-ul este folosit tocmai pentru a crea mai multă stimulare.

Comportamentul de stimming nu este foarte bine studiat de știință, deoarece cercetările se concentrează de obicei pe dificultățile sociale și de comunicare asociate cu autismul.

Ce se poate face pentru a gestiona stimming-ul?

Persoanele care recurg la stimming în momente de stres și anxietate pot observa singure acest lucru și se pot opri dacă simt că scapă de sub control. Cu toate acestea, persoanelor cu autism le poate fi dificil să oprească acest comportament.

Comportamentul de stimming nu se „tratează”. În schimb, cheia este gestionarea lui. Deși nu este de dorit să suprimi stimming-ul dacă acesta nu provoacă daune fizice, atunci când implică riscuri, comportamentul trebuie gestionat îndeaproape pentru a preveni autovătămarea.

Pentru a gestiona comportamentul de stimming asociat cu autismul, iată câteva idei simple pe care le poți aplica acasă!

Jucării senzoriale

Din fericire, jucăriile senzoriale le permit persoanelor cu autism să își canalizeze energia către o jucărie senzorială, înlocuind comportamentul de stimming. Există o varietate de jucării senzoriale disponibile, printre care:

• Jucării antistres/de strâns – Jucării moi sau mingi create pentru a fi strânse în mod repetat
• Mingi senzoriale – Mingi cu texturi diferite, striații, culori și/sau lumini pentru activarea simțurilor (cunoscute și ca jucării tactile)
• Jucării modelabile – De exemplu: slime, plastilină, nisip kinetic și altele. Acestea ajută copiii să își dezvolte concentrarea și creativitatea
• Jucării de tip fidget – Fidget spinnere sau cuburi care scot sunete de clic pentru stimulare auditivă

Eliminarea problemelor medicale

Problemele medicale precum durerile de cap, durerile în general și infecțiile urechii pot provoca sau agrava stimming-ul. Pentru a ajuta copilul să reducă acest comportament, este esențial să excluzi orice problemă de sănătate.

Oferă un mediu liniștit

Stimming-ul se poate intensifica atunci când cineva este anxios sau stresat. Pentru a reduce frecvența acestor comportamente, încearcă să reduci anxietatea sau situațiile în care un copil cu autism se poate simți ușor copleșit.

Încercați mișcarea fizică

Pentru a reduce stimming-ul, unele persoane cu autism găsesc utilă mișcarea fizică. Studiile arată că activitatea fizică ajută la eliberarea tensiunii, diminuând comportamentele de stimming. Nu doar că exercițiul fizic le reduce, dar este și o modalitate excelentă de stimulare pentru cei care caută o experiență senzorială.

Învață-l autoreglarea emoțiilor

Un aspect cu care se confruntă copiii cu autism este reglarea și exprimarea emoțiilor într-un mod pozitiv. Acest lucru se întâmplă din cauza dificultății de a citi sau recunoaște emoțiile celorlalți, dar și pe ale lor. Dacă un copil este supărat, îi poate fi foarte greu să își exprime anxietatea sau furia prin cuvinte.

Când cuvintele sau alte modalități de descărcare nu sunt folosite pentru a exprima emoții puternice, comportamentul de stimming se poate agrava. Pentru a ține sub control stimming-ul, este de mare ajutor ca cel mic să învețe autoreglarea emoțională.

Experiență personală cu stimming-ul

Băiețelul meu a început să aibă comportamente de stimming încă de la vârsta de 8 luni. Odată ce a putut să se ridice în picioare și să se cațăre pe mobilă, a început să își legene corpul înainte și înapoi. La început am crezut că se leagănă doar ca să adoarmă. Însă legănatul a continuat.

Acum are trei ani și recurge la stimming pe tot parcursul zilei. Legănatul înainte și înapoi pe canapea a devenit un comportament constant. În ultima vreme, stimming-ul s-a agravat pentru că a devenit mai agresiv. Dacă sare și se lasă pe spate pe canapea, se lovește cu capul de pervaz. Din păcate, continuă să sară și să se legene în același timp pentru a se lovi intenționat cu capul, în mod repetat.

Este greu să asiști la un asemenea comportament și fac tot posibilul să îl monitorizez și să îl gestionez înainte ca stimming-ul să ajungă la autovătămare.

Pentru a gestiona comportamentul, am cumpărat diverse jucării senzoriale, inclusiv mingi senzoriale cu țepi și culori vii. De fiecare dată când stimming-ul devine prea intens, îi ofer mingile senzoriale pe care să se concentreze și am observat o îmbunătățire! De îndată ce are o jucărie senzorială în mână, legănatul se oprește!

Deși jucăriile senzoriale ajută la reducerea comportamentului de stimming, sper ca odată ce fiul meu va începe terapia ocupațională, acesta să fie gestionat și mai bine.

Concluzie

Stimming-ul este un comportament foarte neînțeles. Nu doar că este nevoie de mai multe cercetări asupra comportamentului în sine, dar pentru cei care nu au o rudă cu autism, stimming-ul poate părea „ieșit din comun” sau „ciudat”.

Pentru unii, comportamentele de stimming precum rosul unghiilor sunt privite ca normale de societate și apar doar temporar, când cineva este stresat. Dar pentru persoanele cu autism, stimming-ul nu poate fi întotdeauna oprit.

Ca mamă a unui copil care recurge la stimming, pentru mine este un comportament normal de zi cu zi. Deși nu îl pot opri complet pe fiul meu să facă asta, pot încerca să gestionez comportamentul cu jucării senzoriale și să elimin riscul de autovătămare. Este o provocare, dar stimming-ul poate fi gestionat. De asemenea, am învățat să accept că legănatul înainte și înapoi face parte din felul lui de a fi.