Cauzele autismului – Genetică, toxine și multe altele

În prezent, știința consideră că nu există o singură cauză a autismului. Dimpotrivă, se crede că factorii de mediu și cei biologici influențează apariția autismului. Deși mulți factori influențează dezvoltarea, se crede că următorii șapte factori pot cauza autismul.

1. Autismul se transmite în familie

Genetica joacă un rol semnificativ în probabilitatea de a dezvolta anumite afecțiuni. Același lucru este valabil și pentru apariția autismului, deoarece membrii familiei au gene comune. Cu toate acestea, faptul de a avea aceleași gene nu garantează că cineva va dezvolta o tulburare de spectru autist.

Riscul de a avea un copil cu autism este de 1 la 68, ceea ce înseamnă o probabilitate de doar 1,5%. Însă, dacă o familie are deja un copil cu autism, riscul de a avea un alt copil cu autism crește cu 20%. De asemenea, autismul este diagnosticat de 2-3 ori mai frecvent la băieți decât la fete.

https://www.instagram.com/p/B-MvGvFCU4c

Lucrăm la temele pentru logopedie.

Într-o familie cu doi sau mai mulți copii cu autism, riscul de a avea încă un copil cu autism crește până la un uimitor procent de 30%.

Pe lângă riscul crescut în rândul fraților, cercetătorii au descoperit legături între riscul de autism și un istoric familial de afecțiuni cerebrale. Un studiu suedez a analizat peste 500.000 de copii cu și fără autism, alături de rudele lor și diagnosticele acestora.

Rezultatele acestui studiu au arătat că micuții care aveau un frate sau un părinte cu o afecțiune a creierului prezentau un risc de 4,7 ori mai mare de a dezvolta autism și un risc de 7,6 ori mai mare de a avea atât autism, cât și o dizabilitate intelectuală.

Alte studii au ajuns la rezultate similare. Riscul de autism crește dacă un frate sau o soră are tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) sau dacă un părinte suferă de depresie, anxietate, tulburare bipolară și schizofrenie.

2. Complicații la naștere

Un studiu publicat în American Journal of Perinatology a constatat că bebelușii care au trecut prin complicații înainte de naștere sau în timpul acesteia prezentau un risc crescut de a dezvolta autism. Din același studiu reiese că printre complicațiile la naștere asociate cu cel mai ridicat risc de autism se numără:

Băiețelul meu trece chiar acum prin procesul de diagnosticare a autismului și nu pot să nu mă gândesc că unele complicații la naștere ar putea fi un factor care a contribuit la acest diagnostic. A suferit de asfixie la naștere, a trebuit să fie resuscitat și, în plus, a luptat cu o infecție virală timp de șase zile în spital imediat după ce s-a născut.

3. Tulburări genetice

Deoarece genele joacă un rol major în riscul de apariție a autismului în familii, anumite tulburări genetice cresc, de asemenea, acest risc. În cazul unor copii, autismul se dezvoltă încă din burtică din cauza mutațiilor genetice.

Pentru alți copii, două tulburări genetice sunt identificate ca factori de risc pentru tulburarea de spectru autist:

4. Părinți cu o vârstă mai înaintată

Au existat mai multe studii în Israel, Danemarca, Suedia și California care au arătat că bărbații cu vârsta de peste 40 de ani aveau un risc de șase ori mai mare de a avea un copil cu autism.

Deși acest lucru poate părea o creștere semnificativă a riscului pentru bărbații de peste 40 de ani, cercetările oferă rezultate diferite. Concluziile studiilor variază atât de mult încât, analizând toate cercetările legate de vârsta înaintată și autism, nu există un procent cert de risc. Acesta oscilează între o creștere a riscului de la 5% până la 400% ca un copil să aibă autism dacă tatăl are peste 40 de ani.

Deși nu poate fi considerat o cauză sigură și decisivă a autismului, riscul ca un copil să dezvolte autism dacă tatăl are peste 40 de ani nu poate fi exclus ca factor favorizant. Cercetătorii suspectează că bărbații mai în vârstă ar putea avea trăsături autiste, ceea ce duce la întârzieri în găsirea unui partener de viață. Totuși, aceasta este doar o ipoteză, fără studii actuale care să o susțină ferm.

5. Greutate mică la naștere

Se consideră că un bebeluș are o greutate mică la naștere dacă are 2,5 kilograme sau mai puțin. O greutate extrem de mică la naștere înseamnă sub 1 kilogram. Când un bebeluș se naște cu o greutate mică sau vine pe lume prematur, îi lipsește dezvoltarea fetală adecvată, atât de necesară pentru o evoluție optimă.

Un studiu realizat de Center for Disease Control (CDC) a analizat datele de la naștere din zona Atlanta între anii 1986 și 1993. Aceste dosare au arătat că micuții născuți cu o greutate sub 2,5 kilograme aveau un risc de autism de 2,3 ori mai mare. De asemenea, s-a constatat că fetițele născute cu o greutate mică aveau un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta autism.

Este un studiu foarte interesant, deoarece, de regulă, riscul de autism este mai ridicat la băieți decât la fete. Însă acest studiu al CDC a evidențiat diferențe între cazurile de autism la băieți și la fete. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine legătura dintre greutatea mică la naștere și diferențele dintre fete și băieți.

6. Expunerea la metale grele și toxine din mediu

Datorită cercetărilor științifice, femeile însărcinate pot evita anumite toxine cunoscute pentru efectul lor dăunător asupra fătului. Ca societate (și în special viitoarele mame), suntem mult mai atenți la sănătate și la toxinele din mediul înconjurător astăzi.

Cu toate acestea, toxinele din mediu continuă să existe! Uneori, femeile nu știu încă dacă sunt însărcinate sau nu își dau seama că au intrat în contact cu astfel de substanțe.

Având în vedere numărul mare de toxine din lume, care dintre ele cauzează autismul? Un răspuns simplu: cercetătorii nu știu sigur! Asta pentru că multe substanțe chimice utilizate în prezent nu au fost evaluate în privința toxicității.

Conform Children’s Environmental Health Center (CEHC), următoarele 10 substanțe chimice și toxine comune de mediu sunt suspectate că ar putea contribui la apariția autismului și a altor dificultăți de învățare:

Reține că aceste 10 substanțe chimice sunt doar suspectate că ar favoriza autismul și dificultățile de învățare. Sunt necesare în continuare mai multe cercetări privind chimicalele și toxinele menționate mai sus.

7. Infecții virale

Cercetările actuale indică o posibilitate mare ca autismul să apară încă dinainte de naștere. Un studiu recent publicat în mSphere de către American Society for Microbiology a descoperit că femeile însărcinate cu infecții active aveau o probabilitate de două ori mai mare de a da naștere unui copil cu autism.

Deși avem tendința de a ne gândi la infecții virale obișnuite, cum ar fi tulpina clasică de gripă, studiul a evidențiat grupuri specifice de infecții virale suspectate că ar fi legate de apariția autismului. Următoarele infecții virale prezente în timpul sarcinii au dublat riscul ca o femeie să aibă un copil cu autism.

Mai exact, studiul a arătat că virusurile din familia herpesului prezente în timpul sarcinii pun copilul în pericol. Dar de ce oare dublează infecțiile virale riscul unei femei însărcinate de a avea un copil cu autism?

Deși nu este un fapt confirmat pe deplin, se presupune că răspunsul imunitar slăbit al unei femei însărcinate în fața infecțiilor provoacă inflamații care afectează dezvoltarea creierului fetal. Infecțiile virale din familia herpesului pot cauza, de asemenea, leziuni permanente ale țesuturilor nervoase.

Concluzie

Există o singură cauză a autismului? Nu. În schimb, cercetările arată spre o combinație de factori biologici și de mediu care ar putea declanșa autismul. Pe măsură ce știința analizează datele statistice și se derulează tot mai multe studii legate de tulburările de spectru autist, miza este descoperirea combinației „exacte” de factori care duce direct la apariția autismului.

În acest moment, însă, știința este încă în căutarea factorilor asociați cu dezvoltarea autismului.

Cred că societatea și-ar dori să poată indica o singură cauză a autismului. Dar lucrurile nu stau așa. Apariția autismului este mult mai complexă decât se credea odinioară.

Având un copil care trece prin procesul de evaluare pentru autism, am tendința să mă învinovățesc și mă trezesc mereu punându-mi întrebarea: „Oare ce am făcut eu greșit de s-a ajuns la autismul fiului meu?”. Pe parcursul acestei evaluări, descopăr că răspunsurile la întrebarea „de ce?” sunt complicate, la fel cum sunt tratamentul și gestionarea tulburării de spectru autist.