Coronavirusul nu este un concurs și nu ești o mamă ratată
O să fiu sinceră și o să-ți spun că, de îndată ce s-a întâmplat asta, mă uitam la toate acele mame care postau programe pe culori pentru copilașii lor și m-am gândit imediat: Doamne! Eu sunt genul...
O să fiu sinceră și o să-ți spun că, de îndată ce s-a întâmplat asta, mă uitam la toate acele mame care postau programe pe culori pentru copilașii lor și m-am gândit imediat: Doamne! Eu sunt genul de părinte care nu ar respecta niciodată un astfel de program, pentru că îmi place spontaneitatea și prefer să trăiesc clipa. Sunt, de asemenea, părintele care are o anxietate uriașă legată de asigurarea unei dezvoltări cognitive adecvate pentru copiii mei.
Presiune?
Nu știu a cui idee a fost să pună toată această presiune pe părinți, dar, serios, e groaznic. Vorbesc cu unele dintre prietenele mele mame care simt că în majoritatea zilelor pur și simplu dau greș. Ele văd copii care se bucură de toate aceste activități distractive organizate pe culori, cine în familie, povești de seară și pupici de noapte bună cu micuți care merg la culcare din prima clipă când li se cere. Apoi, se cuibăresc alături de soții lor și se reconectează, pentru că nu mai există meciuri la televizor care să le distragă atenția.
Putem totuși să fim sincere măcar o secundă? Undeva între fotografiile frumos regizate și meme-urile cu „îmi dau copilul spre adopție” se află adevărul. SUNTEM TOATE ÎN ACEEAȘI BARCĂ. ❤️

Este în același timp mai ușor și mai greu decât ne-am fi imaginat. Cele mai multe dintre noi avem mici victorii și mari eșecuri în fiecare oră. Cele mai multe dintre noi avem un copil sau doi care „înțeleg” situația și cel puțin unul care refuză să coopereze.
Cele mai multe dintre noi trăim momente de apropiere și conectare pe care nu le vom uita niciodată, amestecate cu momente de furie pe care ne-am dori să le putem șterge cu buretele. Cele mai multe dintre noi suntem părinți mai buni decât am crezut vreodată că e posibil cam jumătate din timp, iar în cealaltă jumătate ne întrebăm cum s-a transformat atât de repede o singură oră de ecran în trei.
Apoi hai să adăugăm și lucrul de acasă în această ecuație. Cum reușim să le facem pe toate? Oare investim suficientă energie și timp într-o direcție sau în alta? A, da – mai trebuie să facem și curățenie în casă și să pregătim mesele și gustările pentru familie.
Suntem mame
Nu știu cum e pentru voi, dar în unele dimineți mă trezesc cu obiective pe termen atât de scurt:
Ca mame, în fiecare dimineață ne punem pe chip acel zâmbet, acea aparență de calm, acea atitudine optimistă de „se rezolvă”, deși pe dinăuntru suntem incredibil de anxioase și nesigure. Facem tot ce putem în această situație și, sincer, chiar ne bucurăm de momente, dar ne facem griji și pentru serviciu, bani, școală și viitor, jonglând totodată între familie și munca de acasă. Nu știm sigur cum să abordăm acest nou capitol sau cum ar putea aceste câteva luni să ne schimbe viața pentru totdeauna. Oare copiii noștri vor deveni agitați de fiecare dată când cineva tușește sau strănută în fața lor? Oare NOI vom fi agitate de fiecare dată când ni se întâmplă asta?
Vrem să ne dorim să încetinim ritmul și să facem schimbări, dar ne cam plăcea acea viață ușoară, grăbită, care acum pare atât de departe. Gândul că nu suntem de ajuns, că nu vom fi niciodată de ajuns, își scoate din nou capul la iveală când ne uităm la toate activitățile gratuite grozave de care nu profităm și la temele făcute de mântuială, doar pe jumătate terminate. Și, Doamne, cât de mult ne lipsește „satul” nostru de sprijin! Abia ne obișnuisem să îi lăsăm pe cei apropiați să ne ajute acolo unde nu făceam față, iar acum, dintr-odată, nu mai sunt lângă noi.
Totul este în regulă
Ceea ce vreau să țineți minte este că totul e în regulă. Dacă micuțul tău a avut azi mai mult timp în fața ecranelor decât de obicei, nu o să-i facă rău. Toate avem astfel de zile. Dacă ai nevoie de un minut, de o oră sau chiar de o zi doar pentru tine, și asta este în regulă. Eu una cu siguranță am nevoie. Am nevoie să fac mișcare 45 de minute pe zi și să am puțin timp doar pentru mine ca să pot fi o mamă bună. Sunt mai răbdătoare, mai iubitoare și mai înțelegătoare când am acest timp. NU TE SIMȚI VINOVATĂ PENTRU ASTA!
https://www.instagram.com/p/B-7H5U1D4w-
Nu trebuie să simțim toate la fel ca să fim părinți buni. Coronavirusul nu este o competiție pentru a vedea cine iubește cel mai mult maternitatea sau copiii. Nu este o cursă pentru a fi cel mai organizat și mai productiv, sau cel mai relaxat și mai „cool” părinte. Nu este un concurs pentru a vedea cine poate oferi cea mai bună educație sau cine poate lăsa totul baltă fără mustrări de conștiință.
Așa că nu te mai compara, nu te mai învinovăți, nu-ți mai face atâtea griji și începe să te feliciți pentru felul în care navighezi prin necunoscut, cu eleganță și poate cu un pic prea multă ciocolată. Copiii tăi te văd evoluând, făcând față provocărilor și iubind din tot sufletul; cât de norocoși sunt! Îmi doresc să începi să simți bucurie din micile victorii și să faci mai des ceea ce te împlinește în rolul de părinte.
De Stacie Bennett