Cum putem îmbunătăți comunicarea cu copiii noștri?

Dacă ești ca mine, comunicarea cu copiii poate fi extrem de frustrantă. Întrebări nesfârșite, instrucțiuni ignorate, privirea aceea pierdută când le amintim de ceva ce am spus mai devreme, capacitatea incredibilă de a-și aminti de un biscuit promis, dar uitând complet când îi rogi să aducă ceva. Ne petrecem primii lor ani dorindu-ne din suflet să vorbească mai mult, iar în anii următori sperând că vor mai și tăcea. 

Adevărul este că micuții noștri nu sunt nici pe departe parteneri perfecți de conversație, dar, la urma urmei, nici eu nu sunt. Am trecut mai jos câteva lucruri valabile pentru mine – și probabil pentru mulți alți adulți – care ar putea oferi puțină claritate, puțină înțelegere și puțină empatie pentru omuleții din viața noastră.

4 adevăruri despre cum comunicăm – și ce îi învață ele pe copii 

1. Dacă nu-mi notez, sigur voi uita.

Am o memorie groaznică, așa că întreaga mea viață funcționează pe bază de liste de sarcini, calendare și post-it-uri. Totul e o combinație între a fi prea ocupată sau distrasă pentru a asculta, a asculta și a uita imediat sau a asculta, dar a uita ceva mai târziu. Chiar acum știu că am vreo 26 de lucruri pe lista de priorități, dar n-aș putea să-ți spun nici măcar unul singur fără să mă uit pe ea. Îți sună cunoscut? 

Ideea e că, ca adulți, sper că am dezvoltat strategii care ne ajută să ascultăm, să reținem și apoi să ne amintim. Unii încearcă să țină minte numele unei persoane noi asociindu-l cu cineva cunoscut, alții repetă o adresă în minte de câteva ori ca să se fixeze, numără lucrurile pe degete sau se folosesc de tehnologie și notițe. 

Totuși, copiii noștri rareori au aceste strategii la îndemână. Fie nu le-au învățat încă, fie nu sunt suficient de dezvoltați pentru a le folosi. Așa că, atunci când le cerem să aducă trei lucruri din bucătărie, îi întrebăm ce au făcut la școală, ce le trebuie pentru excursie sau cum o cheamă pe noua educatoare, nu e deloc de mirare că se blochează. Ei încă învață cum să-și concentreze atenția, să ignore distragerile, să proceseze propoziții din ce în ce mai lungi și să acceseze informațiile din memorie. 

Putem îmbunătăți comunicarea cu copiii dacă reflectăm la aceste lucruri. Îi putem ajuta învățându-i strategii simple, cum ar fi să numere pe degete, să repete instrucțiunile cu voce tare pentru a le reține mai bine, arătându-le cum să deseneze o listă cu imagini sau învățându-i rime și cântecele amuzante pentru a reține informații noi. 

2. Presupun că oamenii îmi pot citi gândurile.

Soțul meu trebuie să-mi amintească mereu că nu poate citi gândurile. Adesea presupun că știe cum a fost ziua mea, că știe despre acel e-mail oribil pe care l-am primit, că poate ghici ce vreau la cină sau că „înțelege ce vreau să spun” într-o conversație. Cu toții cădem în această capcană cu oamenii pe care îi cunoaștem bine, presupunând că ne știu suficient de mult încât să citească printre rânduri, să prindă aluziile sau esența. Ei bine, copiii noștri fac exact același lucru. 

Creierul copiilor mici este chiar construit în acest fel. Acest mecanism se numește „teoria minții”. La început, copiii înțeleg cu greu că nu toți gândim și simțim același lucru în același timp. În timp, ei învață că mami poate fi fericită în timp ce ei se plictisesc, sau că tati poate fi entuziasmat în timp ce lor le este frică. Pe măsură ce cresc, lucrurile devin și mai complicate, pentru că oamenii pot spune sau face ceva în timp ce simt altceva – de exemplu, sora mea ar putea spune că este „bine”, deși în realitate este tristă, sau un prieten ar putea plânge de fericire într-o zi și de tristețe în ziua următoare. 

Copiii noștri se află într-o continuă călătorie de descoperire nu doar a propriilor sentimente și gânduri, ci și a celor din jur. Le va fi greu să accepte că mami nu a știut din oficiu că își doreau piure de cartofi la cină, că voiau cana roșie, nu pe cea albastră, sau că tati nu știe automat că au o neliniște legată de școală. Trebuie să-i ajutăm să învețe, să înțeleagă și să comunice. 

Există soluții pentru a îmbunătăți comunicarea cu copiii tăi! Încearcă să vorbești despre emoții în timpul petrecut în familie, astfel încât cel mic să înțeleagă că fiecare om simte diferit; povestiți și întrebați-vă unii pe alții cum a fost ziua fiecăruia, iar în momentele delicate spune-i clar copilului că nu ai de unde să știi ce gândește și ce simte în mintea lui, dar că te poate ajuta să-l ajuți dacă vorbește, arată sau explică. Poți folosi chiar și o aplicație de învățare a vorbirii precum Speech Blubs, care are secțiuni speciale despre emoții, concepute pentru a-l ajuta să înțeleagă ce dorești să comunice.

3. Aș putea vorbi ore în șir fără oprire.

Celor mai mulți dintre noi ne place la nebunie să vorbim. Chiar dacă nu ne încântă ideea de a vorbi în fața unui public numeros, adorăm să stăm la taclale cu prietenii și familia, împărtășindu-ne gândurile, ideile, sentimentele și experiențele. Când mă întreabă lumea de ce am ales să devin logoped, răspund (mai în glumă, mai în serios) că este, practic, o facultate despre vorbit, așa că m-am gândit că m-aș pricepe de minune.

Pentru copiii noștri, vorbirea, limbajul și conversația sunt încă lucruri complet noi și fascinante! Au petrecut primii ani din viață privindu-te cum vorbești cu alții fără ca ei să poată interveni, având trăiri, nevoi și idei pe care nu aveau cuvintele necesare să le exprime. În sfârșit, au dintr-odată puterea de a vorbi și de a se implica, de a-i face pe oameni să râdă, de a-și împărtăși ideile trăsnite și de a arăta cât sunt de isteți, amuzanți și plini de personalitate. Pot în sfârșit să pună acea întrebare care nu le dădea pace și să facă alegeri pe care cei din jur le înțeleg. Nu e deloc de mirare că, odată ce pornesc, nu se mai opresc!

Poate fi extrem, extrem de ușor să te simți copleșit sau frustrat de vorbăria lor nesfârșită, dar când poți, fă un pas în spate și bucură-te de ea. Limbajul este cheia către lumea micuțului tău, iar el profită din plin de ea. Prețuiește această comunicare cu copiii tăi! Îi poți ajuta să învețe regulile sociale despre când este momentul să vorbească și când să asculte prin exemplul propriu și prin discuții despre așteptarea rândului. Dar ai grijă să te oprești și să asculți, pentru că așa vor învăța că vocea lor contează, că au ceva de spus și că ceea ce spun este important. 

4. Caut mereu totul pe Google!

Statisticile arată că un om obișnuit caută ceva pe Google de aproximativ 1.200 de ori pe lună – iar dacă semeni puțin cu mine, pun pariu că numărul este și mai mare! Numai astăzi am căutat pe Google cum să ajung la o prietenă, câte grame are o uncie, numele unei melodii de la radio, programul magazinului și la ce vârstă ar trebui să înceapă un bebeluș să folosească cremă de protecție solară. Pun milioane de întrebări pe zi... și exact la fel fac și copiii noștri.

În orice moment, în orice supermarket, va exista întotdeauna pe un rând alăturat un copil care își întreabă părinții: „Îmi cumperi asta? De ce? Ce e aia? Cine era nenea acela, mami? Ce face doamna aceea? Pot să iau un biscuit?” Cu toții i-am auzit; aceste momente fac parte integrantă din comunicarea dintre părinți și copii. Pentru copilul tău, tu ești Google! Ești sursa atotștiutoare pentru toate informațiile lui. Tot ceea ce nu știe (adică foarte multe) și tot ceea ce vrea să afle va trece cel mai probabil prin tine. Tu ești poarta lui de acces către lumea cunoașterii și a limbajului. Iar acest lucru poate deveni incredibil de obositor! 

Din nou: respiră adânc și ascultă. Ascultă ce vrea să afle. Încearcă să deslușească lumea în care se află. Atât de multe din lucrurile pe care le vede și le trăiește zi de zi par a fi pentru prima oară. Copiii sunt adevărați bureți de cunoaștere, dornici să învețe. Vor să înțeleagă și, în esență, vor să fie la fel ca tine – așa că vor să știe absolut tot ce știi tu, iar singura cale prin care pot face asta... este să întrebe!

Așa că, săptămâna aceasta, în toiul unei zile aglomerate și pline de întrebări, când par să nu asculte deloc, în timp ce cer biscuitul promis acum 12 ore și îți spun aceeași poveste pentru a milioana oară... oprește-te, ascultă și răspunde-le. Acesta este momentul să îmbunătățești comunicarea cu copiii tăi! Dacă o faci tu, vor învăța și ei să o facă. Este o perioadă de aur de învățare și dezvoltare, în care tu ești centrul universului lor. Profită din plin de ea. Nu va dura la nesfârșit.