Cum să-ți implici copilul în ședințele de logopedie

Copiii pot crede că este plictisitor, s-ar putea să nu le placă de logoped, să nu le placă activitățile sau să nu se înțeleagă cu ceilalți copii din grup.

Cred că este foarte util și important să ne schimbăm perspectiva ca logopezi: de la „de ce nu vrea copilul să participe la terapie?” la „ce pot face eu pentru a adapta mediul, astfel încât copilul să-și dorească să învețe?”. De multe ori, soluția este foarte simplă, dar dacă un copil nu poate comunica care este problema, el va reacționa negativ, refuzând să participe sau având ieșiri comportamentale. 

Copiii fac doar ceea ce funcționează pentru ei sau ceea ce noi, ca adulți, i-am învățat involuntar în trecut. Dacă un copil se ascunde sub masă și refuză să lucreze, iar părintele îl ia acasă, copilul învață fără să vrem cum să scape de situațiile de învățare. Dacă un copil a trecut prin multe experiențe de învățare care s-au soldat cu un eșec, nu este deloc surprinzător că va fi tentat să evite aceste situații. Am avut părinți care m-au întrebat dacă ar trebui să ia copilul acasă și le spun mereu: „Nu”. Prefer să gestionez o ședință mai dificilă (sau chiar patru) decât să-l las pe copil să înțeleagă că poate scăpa de logopedie. 

Așadar, dacă un copil încearcă să evite sau să fugă de situațiile de învățare, trebuie să facem două lucruri.

1. Află care sunt factorii declanșatori pentru copilul tău

În primul rând, trebuie să ne asigurăm că acest comportament al copilului nu-i mai oferă o cale de scăpare. Cum? La începutul oricărei relații terapeutice, este important să fim atenți la cerințele pe care le avem de la copil. Trebuie să evităm să-i dăm instrucțiuni dacă nu suntem dispuși sau capabili să-l ghidăm pas cu pas în îndeplinirea lor. Trebuie să-i cunoaștem factorii declanșatori și ce anume îl face să vrea să fugă. Am avut un copil care fugea imediat din cameră atunci când scoteam o anumită jucărie. După ce am ascuns acea jucărie, a încetat să mai încerce să scape de ședința de logopedie. 

Pentru început, identificăm o mulțime de lucruri care îl motivează pe copil și i le oferim necondiționat. Toate aceste lucruri care îi plac sau care îl stimulează devin potențiale recompense. Motivația este o componentă esențială în predarea oricărei abilități. 

Dacă nimic nu-l motivează pe copil, nu avem cu ce să consolidăm abilitățile pe care vrem să le transmitem. Fără stimulare pozitivă, procesul de învățare nu funcționează. Aceste recompense pot fi autocolante, radire haioase sau alegerea unei mici surprize dintr-o cutie cu premii. Eu încerc să evit folosirea mâncării ca recompensă!

2. Oferă un mediu de învățare a vorbirii stimulant și plin de satisfacții

Al doilea lucru pe care trebuie să-l facem dacă un copil încearcă să fugă sau să evite situațiile de învățare este să ne asigurăm că îi predăm într-un mod care să-i ofere succes. 

Ca oameni, avem tendința de a ne bucura de lucrurile la care ne pricepem și de a le evita pe cele la care nu suntem buni. Când copiii au apraxie a vorbirii, le cerem să facă ceva ce este extrem de dificil pentru ei. Cu cât sunt mai mari, cu atât au adunat mai multe experiențe de eșec atunci când au încercat să vorbească. De aceea, trebuie să le oferim modele și îndrumări pe care să le poată reproduce cu succes și să lăudăm din plin fiecare încercare pe care o fac spre sunetul țintă sau mișcarea corectă.

De asemenea, trebuie să ne uităm și la părinți. Tu ești cea mai importantă persoană din viața copilului tău. Noi, ca logopezi, trebuie să te instruim și să te sprijinim pentru a ști cum să-ți ajuți cel mai bine copilul acasă. Fiecare interacțiune este o oportunitate de învățare, așa că asigură-te că toți cei implicați în viața copilului transmit aceleași mesaje consecvente. 

Oricât de greu ar fi, este esențial ca toată lumea să fie fermă. Dacă logopedul folosește întărirea pozitivă și încearcă să oprească un comportament negativ, este esențial ca aceeași abordare să continue și acasă. Știu că este mai ușor de zis decât de făcut. De exemplu, dacă încerci să elimini crizele de furie de dinainte de culcare pentru că micuțul refuză să stea în pat, indiferent de regula pe care o aplici într-o seară, trebuie să fii consecvent. Acest lucru este valabil chiar dacă începe să țipe sau să facă o criză teribilă. 

Consecvența este cheia în orice tip de terapie, nu doar în logopedie. Cere-i sfatul logopedului cu privire la strategii de motivare și idei pe care le poți pune în practică acasă pentru a-ți menține copilul atras și implicat. 

Sincer vorbind, dacă terapia nu dă roade, îți sugerez să schimbi logopedul. Uneori pur și simplu nu există o potrivire între copil și un anumit terapeut, și asta este PERFECT ÎN REGULĂ! Nu vei răni sentimentele logopedului, se întâmplă! Este mult mai bine să realizezi acest lucru din timp și să schimbi situația, decât să prelungești lucrurile la nesfârșit, iar copilul tău să nu progreseze atât de repede pe cât ar putea!