Despicătura de buză și văl palatin: cauze, tratament și logopedie

În acest articol

• Exerciții distractive de logopedie acasă cu Speech Blubs
• Cât de frecvente sunt despicăturile labio-maxilo-palatine?
• Cauze și factori de risc pentru despicătura de văl palatin
• Tratamentul despicăturii de văl palatin
• Logopedie pentru despicătura de văl palatin

Despicăturile sunt descrise în funcție de structurile afectate (buză, alveolă, palat dur, văl palatin), lateralitate (unilaterală stânga, unilaterală dreapta sau bilaterală) și severitate (lățimea și extinderea structurilor afectate). Despicăturile pot fi izolate (doar despicătură de buză sau doar despicătură de văl palatin) sau pot apărea în combinație. Pot fi unilaterale (pe o singură parte) sau bilaterale (pe ambele părți) și pot fi complete sau incomplete (ASHA).

Imaginea de mai sus arată diferitele tipuri de despicături care pot apărea. Ele variază în profunzime, severitate și localizare. Imaginile (d) și (e) reprezintă cele mai severe forme de despicătură de văl palatin.

Despicătura de buză și despicătura de văl palatin pot fi asociate cu un număr mare de secvențe sau sindroame craniofaciale și genetice, dintre care unele sunt rare.

Câteva exemple includ următoarele:

• Sindromul de deleție 22q11.2 (cunoscut și ca sindromul velocardiofacial [SVCF] și secvența DiGeorge)
• Sindromul Stickler
• Secvența Pierre Robin
• Sindromul Van der Woude
• Sindromul Treacher-Collins
• Microsomia craniofacială (spectru de tulburări, inclusiv sindromul Goldenhar)
• Sindromul de abstinență neonatală (NAS), care include tulburările din spectrul alcoolismului fetal (FASD)

Exerciții distractive de logopedie acasă cu Speech Blubs

Cu cât exersezi mai mult, cu atât înveți mai mult! Încearcă aplicația Speech Blubs pentru sesiuni de terapie distractive și captivante alături de micuțul tău.

Cât de frecvente sunt despicăturile labio-maxilo-palatine?

La nivel mondial, despicăturile orale sub orice formă (adică despicătura de buză, despicătura de buză și văl palatin sau despicătura izolată de văl palatin) apar la aproximativ unul din 700 de nou-născuți vii (Organizația Mondială a Sănătății [OMS], 2001).

Estimările internaționale care se limitează la despicătura de buză cu sau fără despicătură de văl palatin variază între 7,94 și 9,92 la 10.000 de nou-născuți vii (IPDTOC, 2011; Tanaka, Mahabir, Jupiter, & Menezes, 2012).

Despicătura de buză, cu sau fără despicătură de văl palatin, este a doua cea mai frecventă anomalie congenitală din Statele Unite, afectând unul din 940 de nou-născuți și înregistrând 4.437 de cazuri în fiecare an (Parker et al., 2010).

Cauze și factori de risc pentru despicătura de văl palatin

Nu există o singură cauză pentru despicătura de buză și văl palatin. Cu toate acestea, se consideră că majoritatea cazurilor rezultă dintr-o moștenire plurifactorială — o interacțiune între genele persoanei (predispoziție genetică) și anumiți factori de mediu (vezi, de exemplu, Beaty et al., 2011). Despicăturile pot fi cauzate și de anomalii cromozomiale la copiii născuți cu sindroame genetice.

Factorii de risc care cresc probabilitatea apariției despicăturii de buză și văl palatin includ:

• Un istoric familial semnificativ de despicătură de buză și văl palatin (de exemplu, Grosen et al., 2010; Natsume, Kawai, Ogi, & Yoshida, 2000; Sivertsen et al., 2008).
• Rasa — despicătura de buză și văl palatin este mai frecventă la persoanele de origine asiatică și la nativii americani decât la persoanele afro-americane (vezi secțiunea Incidență și prevalență).
• Sexul — băieții au o probabilitate mai mare de a avea despicătură de buză cu sau fără despicătură de văl palatin; fetele au o probabilitate mai mare de a avea doar despicătură de văl palatin fără despicătură de buză.
• Expunerea la anumite substanțe din mediu, cum ar fi tutunul și alcoolul, medicamentele pe bază de rețetă și drogurile ilegale (de exemplu, Arpino et al., 2000; DeRoo, Wilcox, Drevon, & Lie, 2008; Källén, 2003; Li et al., 2010; Little, Cardy, & Munger, 2004; van Gelder, Reefhuis, Caton, & Werler, 2009).

Tratamentul despicăturii de văl palatin

Tratamentul pentru orice anomalie craniofacială va implica o echipă largă de specialiști. Printre aceștia se vor număra asistenți medicali, medici, logopezi și coordonatori de îngrijire a pacienților. De asemenea, tratamentul poate include intervenții timpurii pentru alimentație, îngrijire dentară și ortodonție, servicii audiologice și monitorizarea auzului, precum și suport psihologic.

Tratamentul poate necesita, de asemenea, intervenții chirurgicale pentru corectarea despicăturii. Dacă intervenția chirurgicală nu se realizează, copilul va prezenta deficite de articulare și fonologice, probleme de nazalitate a vorbirii și dificultăți dentare.

Intervenția chirurgicală are loc de obicei în primele 6 luni de viață pentru corectarea despicăturii de buză și în primele 12 luni de viață pentru despicătura de văl palatin (ASHA).

Logopedie pentru despicătura de văl palatin

O parte integrantă a echipei copilului tău va fi un logoped. Acesta va lucra la următoarele aspecte:

• Folosirea tehnicilor de plasare fonetică, începând de obicei cu sunetele bilabiale (sunete precum /b/, /p/ și /m/) și trecând apoi treptat la sunete mai dificile.
• Introducerea șoaptei ușoare sau folosirea unui /h/ prelungit pentru a învăța controlul fluxului de aer oral.
• Inserarea sunetului /h/ după consoanele oclusive orale pentru a descuraja folosirea ocluziunilor glotale înainte de începerea vocalei [de exemplu, p(h)apuc pentru „papuc”].
• Învățarea copilului să facă diferența între sunetele produse corect și cele produse incorect. Auto-monitorizarea va fi esențială după finalizarea ședințelor de logopedie.
• Oferirea de indicii vizuale, inclusiv
• • folosirea unei diagrame laterale sau a unui model al cavității bucale pentru indicii vizuale de poziționare;
  • arătarea buzelor/limbii pentru a ghida plasarea corectă;
  • folosirea de indicii vizuale pentru fluxul de aer (de exemplu, folosirea unei pene pe care copilul să sufle pentru a o vedea cum se mișcă); și
  • folosirea oglinzilor pentru observarea poziției articulatoarelor (unde se află limba atunci când pronunță sunetul /l/) — așezați-vă unul lângă celălalt, astfel încât copilul să poată vedea atât propria reflexie, cât și pe cea a logopedului, pentru imitare.
• Oferirea de indicii verbale, cum ar fi instrucțiuni pentru plasarea corectă și modul de direcționare a fluxului de aer.
• Oferirea de indicii tactile, cum ar fi
• • simțirea mușchilor gâtului pentru a ajuta la identificarea plasării incorecte a ocluziunilor glotale (sunetele /k/ și /g/)
  • simțirea unui jet ușor de aer pe mână în timpul pronunțării unor sunete precum /p/;
  • folosirea degetului pentru a simți cum se închid buzele și presiunea aerului din gură la sunete precum /p/, /b/, /m/; și
  • prinderea/pensarea ușoară a nasului (ocluzie nazală) pentru a oferi copilului senzația de presiune orală și pentru a descuraja erorile de flux nazal (ASHA).

Un alt obiectiv la care un logoped poate lucra sunt dificultățile de hrănire și deglutiție. Un bebeluș născut cu o despicătură severă va avea nevoie de alimentație adaptată. Acest lucru poate însemna ajustarea poziției de hrănire sau folosirea unui tip diferit de biberon. Logopedul și consultantul în alăptare vor colabora pentru a introduce solidele și lichidele în alimentația bebelușului tău în siguranță și la momentul potrivit.

Unul dintre cele mai importante lucruri de reținut legat de alimentație este să fie o experiență cât mai lipsită de stres pentru bebeluș, DAR ȘI pentru părinți.

https://www.youtube.com/watch?v=-xUGpcOslsM

Hrănirea cu biberonul a bebelușului cu despicătură de buză/văl palatin