Mutismul selectiv: Ghid introductiv pentru părinți

În acest articol vei afla ce este mutismul selectiv, cum îl poți recunoaște, ce tratamente există și care sunt câteva dintre miturile legate de această tulburare.

În acest articol

• Ce este mutismul selectiv? 
• Mituri frecvente
• Te îngrijorează faptul că micuțul tău ar putea avea mutism selectiv? 
• Tratamente și tehnici frecvent utilizate de specialiști
• • Câteva cărți despre mutismul selectiv 

Ce este mutismul selectiv? 

Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate în care copilul nu poate vorbi în anumite contexte (în clasă sau în preajma străinilor), deși acasă comunică fără nicio dificultate. De obicei debutează în primii ani ai copilăriei, între 2 și 4 ani. Deși se întâmplă rar, un copil poate dezvolta mutism selectiv și față de anumiți membri ai familiei, dacă nu îi vede prea des. În privința cauzelor acestei tulburări, unii cercetători consideră că factorii de mediu și cei genetici pot juca un rol important. 

Câteva semne pe care le poți observa la un copil cu mutism selectiv:

• Capacitatea de a vorbi cu ușurință acasă, dar nu și cu alte persoane (copii la școală sau oameni necunoscuți); 
• Evitarea contactului vizual; 
• Lipsa expresivității faciale în situațiile de care se teme;
• Izolare socială / retragere în sine;
• Temperament timid;
• Atașament excesiv față de părinți / persoanele de îngrijire;
• Anxietate de separare; 
• Folosirea comunicării nonverbale sau a șoptitului pentru a comunica cu ceilalți.

Mituri frecvente

1. Mutismul selectiv este doar o etapă care îi trece copilului de la sine. 

Complet fals! Nu este o simplă fază și nici nu afectează doar copiii. Este o tulburare de anxietate care, dacă nu este tratată, poate persista în adolescență și la vârsta adultă.

2. Mutismul selectiv este o formă de autism.

Deși simptomele pot părea similare cu cele din autism, este vorba despre tulburări diferite. Copiii cu mutism selectiv se comportă diferit în funcție de mediul în care se află. Ei pot fi nonverbali la școală, dar foarte sociabili și vorbăreți acasă.

3. Copiii dezvoltă această tulburare din cauza neglijenței sau a unei traume.

Una dintre ideile preconcepute pe care le auzim adesea este că micuții dezvoltă mutism selectiv din cauza unei traume. În realitate, studiile arată că un astfel de mit poate fi dăunător, deoarece poate împiedica micuțul să primească tratamentul adecvat pentru adevărata lui anxietate. (Când mutismul apare în urma unui stres post-traumatic, copilul încetează să mai vorbească inclusiv în mediile în care înainte nu avea nicio dificultate de comunicare.) 

4. Nu în ultimul rând: mutismul selectiv este o tulburare de vorbire sau de limbaj.

Nu este o tulburare de vorbire sau de limbaj. Totuși, este posibil ca un copil cu mutism selectiv să aibă, în paralel, și o dificultate de vorbire sau de limbaj.

Copilul tău nu vorbește? Completează chestionarul nostru gratuit pentru a primi sfaturi despre cum îl poți ajuta:

Te îngrijorează faptul că micuțul tău ar putea avea mutism selectiv? 

Dacă ai îngrijorări, este esențial să discuți cu medicul pediatru și cu alți specialiști (logopezi și psihologi). Odată stabilit diagnosticul, pot fi folosite mai multe forme de tratament pentru a-ți ajuta copilul. Totuși, eficiența terapiilor poate depinde de mai mulți factori, cum ar fi numărul de ani de când copilul se confruntă cu această problemă sau dacă are dificultăți suplimentare de vorbire.

Tratamente și tehnici frecvent utilizate de specialiști

Iată cele mai noi abordări în gestionarea mutismului selectiv:

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este un instrument terapeutic folosit de specialiști pentru a ajuta o persoană să se concentreze asupra modului în care se percepe pe sine.

Terapia prin expunere (o formă de TCC) este o metodă prin care se urmărește reducerea fricii prin expunerea treptată a copilului la situațiile de care se teme. Într-adevăr, evitarea situațiilor care îi provoacă anxietate poate părea soluția la îndemână. Să fim sinceri, și noi, adulții, procedăm adesea așa. Totuși, această abordare nu rezolvă problema, ba chiar poate agrava comportamentul copilului și îi poate întări anxietatea. 

Atenuarea stimulilor (stimulus fading) este o tehnică prin care lași copilul să interacționeze cu o persoană cu care vorbește cu ușurință, introducând apoi treptat o persoană nouă în conversație.

În unele cazuri, medicația este prescrisă pentru copiii mai mari care prezintă forme severe de anxietate.

Întărirea pozitivă este un alt instrument util în terapie pentru a motiva copilul să manifeste comportamentul dorit (de exemplu, o jucărie, un biscuite sau abțibilduri).

Logopedie:  Așa cum am menționat anterior, mutismul selectiv nu este o tulburare de vorbire. Totuși, este posibil ca un copil să aibă și dificultăți de limbaj și vorbire pe lângă mutismul selectiv; în acest caz, va avea nevoie de ședințe de logopedie.

Câteva cărți despre mutismul selectiv 

• Helping Your Child with Selective Mutism: Practical Steps to Overcome a Fear of Speaking de Angela E. McHolm, Charles E. Cunningham și Melanie K. Vanier 
• Maya’s Voice Book de Wen-Wen Cheng 
• Overcoming Selective Mutism: The Parent’s Field Guide de Aimee Kotrba și Shari J. Saffer

Dacă bănuiești că micuțul tău ar putea avea mutism selectiv, intervenția timpurie este extrem de importantă. Ia legătura cu un psiholog sau un logoped pentru a stabili pașii de urmat. Dacă iei măsuri cât mai curând posibil, îți vei putea ajuta copilul să își depășească provocările.