Pot copiii din spectrul autist să aibă apraxie a vorbirii?
În primul rând, copilul tău poate fi diagnosticat cu autism ȘI poate avea apraxie a vorbirii în același timp. Pot apărea ambele tulburări independent una de cealaltă? Da. Cu toate acestea, cercetările arată...
În primul rând, copilul tău poate fi diagnosticat cu autism ȘI poate avea apraxie a vorbirii în același timp. Pot apărea ambele tulburări independent una de cealaltă? Da. Cu toate acestea, cercetările arată că acei copii din spectru prezintă un risc crescut de a avea și apraxie a vorbirii.
Apraxia este o tulburare relativ rară, însă afectează în jur de 65% dintre copiii cu autism (Autism Speaks). Această constatare îi îndeamnă pe părinții care au un copil diagnosticat cu o tulburare să ceară o evaluare și pentru cealaltă tulburare. Acest lucru este valabil mai ales dacă cel mic nu face progrese în obiectivele sale de comunicare.
Recunoașterea apraxiei de vorbire
Ce este aceasta? Cum îmi dau seama dacă micuțul meu are apraxie? Copiii cu apraxie au dificultăți în coordonarea limbii, buzelor, gurii și maxilarului pentru a produce sunete clare și consecvente ale vorbirii. Așadar, de fiecare dată când spun un cuvânt, acesta poate suna diferit, de fiecare dată.
https://www.youtube.com/watch?v=x15nL_MicOw
Urmărește acest videoclip pentru mai multe detalii despre apraxia vorbirii la copii (CAS)
Din cauza acestei inconsecvențe, poate fi dificil chiar și pentru părinți – care cunosc particularitățile de vorbire ale copiilor lor – să-și înțeleagă copilul. Asta înseamnă că persoanele mai puțin familiare, precum vânzătoarea de la magazin sau o educatoare, vor înțelege și mai greu ceea ce încearcă să comunice copilul tău.
Chiar și pentru specialiști poate fi o provocare să determine de ce un copil întâmpină dificultăți de vorbire. Această provocare devine și mai complicată atunci când el sau ea are o tulburare de dezvoltare cum ar fi autismul, care implică de asemenea dificultăți de comunicare. De aceea nu mă surprinde faptul că specialistul din întrebare nu era sigur care dintre tulburări este responsabilă de problemele de comunicare.
Dacă ai întrebări sau îngrijorări, este foarte important să soliciți o evaluare din partea unui logoped. Acești specialiști sunt instruiți să identifice semnalele-cheie ale fiecărei tulburări pentru a afla care este problema de bază. De asemenea, ei știu cum să creeze un plan specializat și individualizat pentru copilul tău, vizând obiective specifice.
La ce să te aștepți în timpul evaluării
Așa cum am menționat anterior, un logoped va căuta anumite comportamente pentru a deosebi apraxia de alte tulburări de comunicare. Unele dintre aceste aspecte-cheie pot include:
În timpul evaluării, logopedul va evalua și forța și mișcările aparatului fonoarticulator. Aceasta implică evaluarea mișcărilor maxilarului, buzelor și limbii. Specialistul îi poate cere copilului tău să înghită, să-și miște limba, să-și țuguiască buzele, să zâmbească, să lingă o acadea și așa mai departe, verificând în același timp coordonarea mișcărilor musculare.
O evaluare completă include, de asemenea, testarea auzului copilului, a abilităților de comunicare verbală și nonverbală și a capacității de a imita și de a răspunde la instrucțiuni. Rezultatele acestor evaluări pot oferi repere esențiale pentru stabilirea planului de tratament al micuțului tău.
7 activități de vorbire pe care le poți face acasă
Deși terapeuții reprezintă sursa principală de terapie pentru copilul tău, este important să lucrezi la aceste abilități și acasă, precum și în mediul social.
2. Folosește diverse obiecte obișnuite pentru a-ți amplifica sau schimba vocea în moduri care să-i atragă atenția copilului.
De exemplu, spune-i ceva micuțului tău printr-un sul de carton de la prosoapele de hârtie sau printr-o aplicație care modifică vocea. Vezi dacă reacționează sau scoate un sunet drept răspuns. Laudă orice efort. Scopul tău este imitația dus-întors.
4. Pune entuziasm în cuvintele tale!
Accentuază sunetele de la începutul sau de la sfârșitul cuvintelor. Din nou, scopul tău este să-l faci pe cel mic să fie atent și să te imite.
6. Repetă frecvent „cuvintele-cheie” într-o propoziție simplă sau într-o descriere a activității.
Fă acest lucru interacționând cu micuțul tău într-un mod distractiv. De exemplu, când faceți baloane de săpun, folosește și accentuează cuvinte-cheie precum „balon”, „suflă” și „poc”.
Concentrează-te pe aceleași cuvinte în cadrul aceleiași activități în fiecare zi. Păstrează cuvintele simple. Menține propozițiile scurte. Fă o pauză înainte de a repeta acțiunea sau de a-i da obiectul dorit, pentru a-ți încuraja copilul să repete cuvântul.
7. Încurajează imitația prin cântece.
Multe cântecele au mișcări asociate. „Dacă vesel se trăiește” (bate din palme, bate din picioare), „Incy Wincy Spider” etc. Ceva din muzică îi atrage pe copii în așa fel încât îi îndeamnă să fie atenți la gura și la mișcările tale.
De Stacie Bennett