Te rog nu mă judeca pe mine sau pe copilul meu cu nevoi speciale

Din păcate, lumea noastră este plină de oameni care nu acceptă, care judecă, fac comentarii și sunt pur și simplu nepoliticoși când văd un copil care se comportă într-un anumit fel în public. În afară de a-i trimite la cursuri de bune maniere, nu putem face mare lucru pentru a le schimba reacțiile față de copiii cu nevoi speciale.

Le spun mereu familiilor cu care lucrez că, deși nu putem schimba modul în care reacționează ceilalți, putem alege cum reacționăm noi în acele situații. Adevărul este că, dacă nu ai un copil cu nevoi speciale, nu ai nicio idee despre cum ai reacționa sau cât de greu este să faci față reacțiilor celor din jur.

Context

În primul rând, pentru a înțelege de ce oamenii nu înțeleg ce înseamnă „nevoi speciale”, ar trebui să știi că definiția „nevoilor speciale” diferă de la o zonă la alta. Drept urmare, dacă oamenii nu primesc un mesaj clar, nu înțeleg conceptul și, de obicei, nu știu cum să se comporte în prezența unui copil cu nevoi speciale.

Termenul se încadrează de obicei sub definiția dizabilității, așa cum este prevăzut în Americans with Disabilities Act. Merriam Webster Dictionary definește nevoile speciale drept „oricare dintre diferitele dificultăți (cum ar fi o dizabilitate sau o deficiență fizică, emoțională, comportamentală sau de învățare) care determină o persoană să aibă nevoie de servicii sau adaptări suplimentare ori specializate (cum ar fi în educație sau recreere)”. Această definiție foarte generală abia dacă începe să descrie diferitele tipuri de copii cu nevoi speciale sau ce poate acoperi educația specială.

Cu cât exersezi mai mult, cu atât rezultatele se văd mai repede!

Încearcă aplicația Speech Blubs pentru sesiuni distractive și captivante de logopedie alături de micuțul tău.

Creează materiale informative pentru familia ta

Primul lucru pe care îl recomand este să oferi materiale informative membrilor apropiați ai familiei. Înainte de a-mi cunoaște socrii, nu cred că aveau habar cu ce se ocupă un logoped și nu știau ce tipuri diferite de tulburări există. Soțul meu, de fapt, mi-a spus că nu credea că autismul există cu adevărat. După mai multe discuții, s-a răzgândit și acum îmi poate spune când crede că un copil se află pe spectru.

https://www.instagram.com/p/B2R2ux5pZAc/?igshid=1vqgse2t7yx9q

Am mai multe pliante și materiale pentru diverse tulburări, pe care fie le-am creat eu, fie le-am primit la conferințele la care am participat. De fiecare dată când o familie intră în cabinetul meu, mă asigur că îi ofer cât mai multe informații. Îi încurajez să facă copii și să le arate celor apropiați din familie, astfel încât aceștia să înțeleagă mai bine orice comportamente sau simptome care ar putea apărea.

Ajută întotdeauna acest lucru? Nu. Este practic să le împarți străinilor? Nu. Totuși, merită încercat și poate clarifica anumite lucruri pentru cei dragi.

Acceptă-ți copilul cu nevoi speciale

Cele mai multe familii mă roagă să le explic tulburarea și așteptările acelor membri ai familiei care întâmpină dificultăți în a înțelege. Am avut o familie al cărei copil fusese recent diagnosticat ca fiind pe spectrul autismului. Tatălui îi era FOARTE greu să accepte diagnosticul și își trata băiețelul diferit din această cauză. Mama l-a rugat să vină la ședințele de logopedie pentru a vorbi cu mine, în speranța că îl voi ajuta să își revină și să conștientizeze situația.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l rog pe tată să urmărească ședința din afara camerei (avem căști pentru ca părinții să poată asculta ședința, dacă doresc). Am vrut ca tatăl să vadă calitățile băiatului său (atent, respectuos și isteț) în loc de comportamentele dificile care apăreau în mediul social.

Nu judeca ceea ce nu cunoști. Dacă îți pasă, învață să-l cunoști pe fiul meu. A-l cunoaște înseamnă a-l iubi.

Amy Stuart

În timpul ședinței, băiatul a ales doi supereroi pentru jocul de rol. L-am rugat să numească personajele – și a spus: „tati” și „Xavier”. L-am întrebat de ce a ales personajul „Batman” pentru a fi tatăl său. El a răspuns: „pentru că îl iubesc”.

Atât a fost nevoie. Tatăl a izbucnit în lacrimi după ce s-a terminat ședința, iar mama a povestit că el a privit diagnosticul fiului său cu alți ochi după acea zi.

Membrii familiei și străinii văd adesea doar părțile dificile ale copiilor atunci când aceștia au mișcări repetitive (stimming), țipă sau fac o criză de furie (tantrum). Nu văd toate lucrurile minunate pe care le fac acești copii și cât de deștepți sunt cu adevărat. Când scoatem la lumină aceste calități, ajutăm la acceptarea și recunoașterea tulburării.

Ignoră-i pe cei care nu înțeleg

Acesta este probabil singurul alt sfat pe care ți-l pot da – ignoră-i. Oamenii se vor uita insistent, vor face comentarii sau vor judeca în tăcere și nu avem ce face în privința asta. Concentrează-te pe copilul tău. Fă ceea ce are el nevoie pentru a reduce simptomele sau pentru a-l ajuta să se relaxeze. Dacă ești stresat sau iritat, va simți imediat această stare.

Încearcă să rămâi cât mai calm în acele momente. Este ușor să te lași copleșit de emoții și să răbufnești la femeia care se holbează de 20 de minute, dar îți promit că nu te va face să te simți mai bine, ci doar te va stresa și te va frustra și mai mult.