Terrible Twos – chiar sunt atât de groaznici?

Am încercat cu disperare să vorbesc cu el. Îi arătam lucruri, dar el împingea totul la o parte. Am început să mă îmbujorez în timp ce încercam să găsesc un rând gol lângă raionul de haine ca să-l mai estompez. Dar nu aveam unde să scap și eram pe punctul de a izbucni și eu în plâns. Cum să-mi opresc copilul de 2 ani din criza de nervi apărută în mijlocul magazinului? Epuizasem toate ideile.

În acest articol

• Ce înseamnă etapa „Terrible Twos”?
• Cât durează etapa „Terrible Twos”?
• Cum să faci față etapei „Terrible Twos”
• Cum să-ți ajuți copilul de 2 ani să se liniștească dintr-o criză?
• Tantrumuri vs. sfidare și îngrijorări de comportament

Ce înseamnă etapa „Terrible Twos”?

Mă aflam în acea etapă binecunoscută a copilăriei numită „terrible twos”.

Este faza despre care multe mame vorbesc și când se privesc spun: „Îmi amintesc acele vremuri”.

În jurul vârstei de 2 ani, micuțul tău va începe să caute mai multă independență. Își formează opinii și antipatii. Trece printr-o etapă uriașă de dezvoltare. Și acesta este momentul în care se poate simți frustrat dacă dorințele sau nevoile lui nu sunt înțelese, din cauza abilităților lingvistice încă reduse, a motricității fine în dezvoltare și a lipsei de răbdare.

Poate fi o fază grea pentru părinți, dar îți promit că nu ești singur.

Printre lucrurile pe care le vei observa se numără plânsul din senin, certurile pe teme despre care nu se certa niciodată înainte și dorința de a face lucrurile după propriile reguli. Uneori, poate însemna și că tranzițiile durează mai mult, de exemplu atunci când se termină timpul de joacă sau o activitate.

Cât durează etapa „Terrible Twos”?

Nu există un punct fix de început sau de sfârșit pentru etapa „terrible twos”. Începe în jurul vârstei de 2 ani și poate continua până la începutul vârstei de 3 ani.

Din experiența mea, fiecare copil a fost diferit. La băiatul meu a început devreme, pe la 2 ani, în timp ce la fetele mele s-a manifestat mai mult spre sfârșitul celor 2 ani și la începutul celor 3 ani. Iar la fiica mea, această etapă a venit la pachet cu atitudini destul de îndrăznețe.

Cel mai important pentru mine nu a fost durata totală, ci cât urmau să dureze aceste ieșiri, cum să le fac mai rare și cum să le gestionez.

Cum să faci față etapei „Terrible Twos”

Când intri în faza „terrible twos”, s-ar putea să observi mai multe zile în care micuțul tău este mai încăpățânat. Fie că este vorba despre haine, mâncare sau jucării.

În primul rând, înțelege că momentele de sfidare ale copilului tău vor veni în reprize scurte. Tantrumurile pot dura între 5 și 20 de minute. Aceste ieșiri pot apărea în momente deloc potrivite din viața de zi cu zi. Însă există diferențe între tantrumuri și crizele de suprastimulare (meltdowns).

Când apar aceste momente, încearcă din răsputeri să nu țipi la copil și să nu-l pedepsești. Încearcă mai întâi să-i înțelegi frustrarea. Și respiră adânc. Repet: respiră adânc. Obiectivul tău este să rămâi calm.

Copiii sunt prea mici pentru a-și gestiona singuri emoțiile și frustrările. Așa că, în calitate de părinți, trebuie să le oferim spațiu să își trăiască și să-și înțeleagă sentimentele.

Mai ușor de zis decât de făcut. Știu la ce te gândești: „Să-și înțeleagă sentimentele?”. Eu eram în mijlocul supermarketului, încercând să fac cumpărături, în timp ce fiul meu trecea printr-o criză majoră.

Gândește-te însă la următorul exemplu: există momente când chiar și noi, ca adulți, ne căutăm cuvintele potrivite și ne simțim frustrați când ne e greu să ne exprimăm.

Pune-i întrebări copilului tău pentru a vedea dacă îl poți liniști făcându-l să se simtă înțeles.

Oferă-i jucării liniștitoare sau lucruri care l-ar putea interesa. Dar dacă tantrumul este legat de, să zicem, o bomboană sau o jucărie pe care nu vrei să i-o iei, rămâi pe poziții.

Nu-i da acel lucru doar din neputință sau regret. Regula ta e regulă. Dacă cedezi, riști să încurajezi un tipar comportamental: „Dacă plâng și țip când nu primesc ce vreau, atunci asta este ce trebuie să fac”.

Dacă ești într-un loc public, așa cum am fost eu, încearcă să vă retrageți rapid undeva deoparte, ca să-i poți oferi alinare și să eviți să te enervezi și tu. Frustrarea ta nu va face decât să pună paie pe foc, iar acesta nu este deloc scopul.

Cum să-ți ajuți copilul de 2 ani să se liniștească dintr-o criză?

Iată câteva tehnici pe care le-am învățat de-a lungul celor 19 ani de când sunt mamă.

În primul rând, respectă rutina: Copiii mici au nevoie în mod special de somn. Stabilește o oră de culcare și păstrează neschimbat programul de somn de zi. Este foarte posibil ca un tantrum să fie cauzat de oboseală sau de foame. Copiii înfloresc atunci când au o rutină, iar ca părinte beneficiezi enorm de pe urma ei. Când cei mici știu la ce să se aștepte, sunt mai puțin anxioși. O rutină clară îți permite să planifici din timp și să faci diverse treburi cât timp ei dorm.

Nu pleca niciodată la drum fără gustări: Acesta este un truc simplu: copiii adoră gustările, iar ele pot fi adevărate salvatoare de vieți. Copiii par uneori saci fără fund, iar gustările sunt o modalitate excelentă de a le distrage atenția când ești la cumpărături sau ai treburi de rezolvat.

Fă activitățile mai devreme: Copiii au cel mai multă energie dimineața și, în general, sunt mai cooperanți în prima parte a zilei. Până și medicul stomatolog al familiei noastre mi-a spus că își programează intenționat toți copiii sub 5 ani înainte de prânz. Mi-a explicat că atunci cei mici sunt cei mai cooperanți și se evită astfel crizele de oboseală de dinainte de somn.

Ia cu tine jucării sau mici obiecte interactive cu care copilul se poate juca cât timp sunteți plecați. Îi pot distrage atenția dacă trebuie să așteptați mai mult decât de obicei. Nu te teme să scoți telefonul sau tableta dacă este absolut necesar. Ai grijă doar la durata de utilizare și la conținut.

Mie îmi place să folosesc aplicații educative precum Speech Blubs în loc să-i las mereu la desene sau filme.

Tantrumuri vs. sfidare și îngrijorări de comportament

Fiica mea cea mare a avut mai multe momente de răzvrătire decât ceilalți doi copii ai mei la această vârstă, dar un semnal de alarmă a fost atunci când episoadele au devenit frecvente și comportamentul se manifesta de mai multe ori pe zi. Adesea era o sfidare continuă, nu doar o simplă criză de nervi.

Nu am știut să fac diferența când aveam un singur copil. Însă, mai târziu, educatorii au început să observe la grădiniță unele probleme de comportament care deveneau îngrijorătoare.

Ulterior s-a descoperit că fiica mea avea ADD, tulburare de opoziție sfidătoare (ODD), anxietate și depresie.

Dacă începi să ai îngrijorări cu privire la copilul tău, cere ajutor și discută deschis cu medicul pediatru.

Semne la care să fii atent:

• Tantrumuri mai frecvente și care durează mai mult
• Comportament agresiv
• Retragere în sine
• Automutilare / rănire proprie
• Mumușcat, lovit alte persoane
• Răspunsuri țipate și furie intensă

Cere ajutorul pediatrului tău și, dacă este necesar, consultă alți specialiști, precum consilieri, terapeuți sau psihologi. Să acționezi din timp, încă de când observi primele semne, va fi de mare ajutor pe termen lung.

În final, oferă-i copilului tău – dar și ție – timp pentru a procesa totul. Tantrumurile pot apărea pe neașteptate. Ajută-ți copilul să treacă cu bine peste frustrare.

Toți părinții trec prin această etapă. Și este esențial să înțelegi că nu este rezultatul unui stil de parenting greșit. Tantrumurile sunt perfect normale.