Colicile la bebeluși: experiență personală și sfaturi pentru a le face față

Îmi amintesc că eram în preajma unei tinere mame al cărei băiețel este cu vreo 6 luni mai mic decât fiica mea. Fiul ei avea colici și era agitat și nefericit, indiferent ce făcea ea. Țin minte că m-am uitat la soțul meu și i-am zis: „Uau, trebuie să fie cumplit să trăiești așa”. N-aveam NIIICIO idee că voi trece exact prin aceleași lucruri cu băiețelul nostru!

Prima întâlnire cu fiul meu

Fiul nostru s-a născut pe 19.06.2019, la ora 4:45 dimineața. A fost un băiețel măricel – a avut 3,97 kg și 54 cm lungime. A fost perfect și l-am iubit din prima clipă în care i-am văzut chipul!

Fiica noastră a acceptat suzeta imediat și a adorat-o. La Nicholas a fost complet invers. Indiferent ce încercam, avea reflex de vărsătură și o scuipa. Jur că am cumpărat toate mărimile de tetine, mărcile, tipurile și modelele de suzete de pe piață și nimic n-a funcționat. 

Singurul lucru care îl liniștea pentru o perioadă mai lungă eram eu. I-am alăptat pe amândoi copiii mei timp de 6 luni. E o muncă din dragoste imensă! Toată admirația mea pentru cine reușește să treacă de un an, dar pentru mine pur și simplu nu a fost fezabil. Mă simțeam ca o văcuță grasă căreia îi curgeau mereu ugerul în cele mai nepotrivite momente.

Fiindcă Nicholas nu accepta suzeta, eu eram singura care îl putea face să adoarmă și să se liniștească. Oricât de frustrant a fost, a trecut odată ce m-am oprit din alăptat. 

Apariția simptomelor de colici

În primele două nopți acasă cu Nicholas, am știut că va fi un copil solicitant. Deși noaptea dormea bine pentru noi, de obicei în reprize de 3-4 ore legate încă de la început, ziua era extrem de agitat și părea mereu deranjat de ceva.

Plângea fără niciun motiv, chiar și dacă era schimbat, hrănit și abia trezit. De asemenea, aveam senzația că regurgita destul de des. Privind în urmă, nu cred că era mai mult decât un bebeluș obișnuit, dar căutam un motiv pe care să dau vina pentru colici și acela era cel mai la îndemână: refluxul gastric.

Medicul pediatru i-a prescris într-adevăr un tratament, dar asta nu i-a îmbunătățit deloc starea. În cele din urmă am renunțat la medicamente, știind că problema lui nu era, de fapt, refluxul. 

M-am gândit: „Ei bine, poate sunt gaze”. Băiatul acesta putea și încă poate să facă caca și să tragă pârțuri cu forța și mirosul unui adult în toată firea. Cu gândul acesta în minte, am trecut la golit stocurile de pe Amazon la ceaiuri anticolici și picături cu probiotice.

Au funcționat acele picături? Nu prea. A continuat să țipe și să se agite fără oprire. Prietenii și familia ne-au spus că este așa pentru că e al doilea copil și că avem dublu de tras fiindcă e băiat. O fi adevărat? N-am nicio idee. Pot spune doar că, din ce am văzut, al doilea copil chiar pare o provocare mai mare, DAR nu sunt om de știință și n-am făcut cercetări pe această temă. 

Cum ne-am descurcat

Mi-aș dori să-ți spun că a fost ușor, dar nu a fost deloc așa. Au fost zile în care răbdarea noastră era la limită. Pe lângă lipsa acută de somn, încercam să ne ținem și fetița ocupată și fericită.

 A fost greu. 

Le spun mereu tuturor că mă bucur că am avut depresie postnatală la fiica mea și nu la fiul meu, fiindcă nu știu cum aș fi făcut față temperamentului lui. 

Nu te învinovăți pe tine sau pe bebelușul tău pentru plâns — colicile nu sunt vina nimănui. Încearcă să te relaxezi și să știi că micuțul tău va depăși această etapă.

KidsHealth.org

Iată câteva lucruri pe care le-am făcut pentru a ne păstra mințile în acele prime 9-10 luni:

1. Bazează-te pe familie. Am niște socri minunați care locuiesc aproape de noi și m-am bazat des pe ei să aibă grijă de copii. Asta ne-a oferit mie și soțului meu o mică pauză să dormim, să ne reîncărcăm bateriile și să ne reculegem. 
2. Lasă-l să plângă puțin. Acum, ascultă-mă, știu că mulți oameni nu vor fi de acord cu mine și e în regulă. Nu funcționează pentru toată lumea, dar pentru noi a funcționat. În acele zile în care Nicholas era extrem de agitat și știam că toate nevoile îi erau satisfăcute, îl lăsam să plângă. Îl lăsam în pătuțul lui timp de 5 minute și ieșeam afară să respir adânc. Adevărul este că sunt o mamă mai bună atunci când sunt calmă și stăpână pe mine. Au fost momente când nu puteam să-l iau în brațe pentru că eram furioasă sau supărată că era atât de agitat tot timpul. 
3. Mergi la un control medical. Noi am mers cu Nicholas la medic și ne-am asigurat că nu era vorba de nicio problemă medicală, cum ar fi alergiile alimentare. Am eliminat din alimentația mea lactatele, nucile și semințele, absolut tot ce i-ar fi putut provoca vreun disconfort. După ce analizele și controalele au arătat că totul e în regulă, am apelat la alte opțiuni, cum ar fi remediile de tip gripe water. 
4. Faceți cu schimbul. De multe ori soțul meu prelua tura principală cu Nicholas, iar apoi intram eu în tură. A devenit mai ușor odată ce m-am oprit din alăptat, fiindcă putea primi biberonul în timpul nopții. Dacă pompezi exclusiv și te confrunți cu colici, încearcă să pompezi suficient pentru un biberon și lasă-ți soțul/partenerul să preia o tură de noapte. Vei fi surprinsă cât de mult ajută puțin mai mult somn pentru starea ta de spirit și răbdarea de a doua zi. 
5. Ai grijă de tine. Bea multă apă și mănâncă hrană hrănitoare. Dacă organismul tău nu are „combustibil” corespunzător, nu va putea face față maratonului numit viața de mamă/tată. 

Ca la orice etapă, ține minte că lucrurile se îmbunătățesc. Nicholas are 10 luni și, deși este încă destul de agitat (mâncărimile de dinți, deh!), starea lui s-a îmbunătățit de când a început să meargă de-a bușilea. 

Momentele alături de copiii noștri sunt trecătoare și alți părinți cu copii mai mari mi-au spus că ne vom dori aceste zile înapoi și vom tânji după problemele de acum, pentru că odată cu copiii mai mari vin și probleme mai mari. 

Mult succes și rezistă, o să fie bine!