Doi copii – mă voi descurca?

Am vrut să scriu această postare pentru a le transmite viitoarelor mămici sau proaspetelor mame că nu sunt singure dacă simt asta. Și pentru a le spune tuturor că DA, poți iubi ambii copii la fel de mult, de fapt, simt că iubirea mea chiar a crescut.

Începutul

Când am rămas însărcinată cu fiica mea Nora în 2016, am fost entuziasmată, emoționată și neliniștită – toate emoțiile pe care le simte o mamă la primul copil. A fost o sarcină foarte ușoară și fără complicații, așa că mă consider extrem de norocoasă. 

Din prima clipă în care am văzut-o, am fost cucerită. Am iubit-o mai mult decât am crezut vreodată că pot iubi o ființă. Deși o iubeam nespus pe Nora și eram uimită de ceea ce creaserăm eu și soțul meu, m-am luptat cu depresia postpartum până când Nora a împlinit în jur de 9 luni. 

A fost o perioadă cumplită și întunecată din viața mea, pe care mă bucur că nu am mai retrăit-o cu fiul meu. Privind în urmă, îmi era frică să mai am un alt copil, tocmai pentru că nu voiam să trec din nou prin acele sentimente.

 A fost unul dintre motivele principale pentru care am ezitat să mai avem un copil. Nu pentru că mă gândeam că nu ne-am descurca, ci pur și simplu mă temeam să nu trec din nou prin depresie.

Din fericire, am un soț minunat care m-a susținut în tot acest proces și o familie care mi-a fost alături exact atunci când am avut cea mai mare nevoie. 

Încă un bebeluș?

Când Nora avea în jur de 1 an și jumătate, am început să vorbim despre un al doilea copil. Îmi doream ca Nora să aibă un frate sau o soră, pentru că știam toate beneficiile pe care i le putea aduce un frățior. Ar fi avut pe cineva alături de care să crească, căruia să i se destăinuie și care să o sprijine mereu. 

După doar câteva luni, am rămas din nou însărcinată. Din clipa în care am văzut cele două liniuțe, am început să simt o stare ciudată. Mă temeam că nu-l voi putea iubi pe al doilea copil la fel de mult cum o iubeam pe Nora. Nora era mica mea parteneră. Era copia mea în miniatură și era mereu lângă mine.

Pe tot parcursul sarcinii, ne-am asigurat că petrecem cât mai mult timp posibil cu Nora: am inclus-o în decorarea camerei bebelușului, i-am cumpărat cărți despre rolul de soră mai mare și am lăsat-o să vorbească cu burtica ori de câte ori își dorea. 

Simt că acest lucru a ajutat-o ENORM să se pregătească pentru venirea pe lume a lui Nicholas. 

A sosit!

Nicholas s-a născut în 2019, când Nora avea aproape 2 ani și jumătate. A fost perfect, iar acea teamă că nu-l voi iubi la fel ca pe Nora? Nici vorbă! A dispărut instantaneu din clipa în care l-am ținut în brațe pentru prima dată. 

Dacă ești o viitoare mămică și îți faci griji pentru același lucru – nu te teme! Iubirea ta crește odată cu fiecare copil pe care îl aduci pe lume.

Prima întâlnire dintre Nora și Nicholas este și acum una dintre amintirile mele preferate din viață. Nora a vrut să-l țină în brațe imediat și am simțit cum Nicholas s-a liniștit în brațele ei. Acea legătură de frați s-a simțit chiar din prima zi de viață a lui Nicholas. 

Din clipa în care i-am văzut împreună, am știut că totul va fi bine. Iar această legătură nu a făcut decât să devină tot mai puternică pe măsură ce Nicholas a crescut.

De fapt, felul în care s-a purtat Nora ca soră mai mare a făcut tranziția la doi copii mult mai ușoară. Voia să ajute la schimbat scutecele, îi aducea jucării pe care să le privească, încerca să-l consoleze atunci când plângea și căuta mereu să-l facă să râdă. Și acum sunt momente în care el se liniștește doar dacă este ea prin preajmă!

Sugestii

Nu sunt sub nicio formă un expert, dar îți pot împărtăși ce a funcționat pentru noi în această perioadă de tranziție!

1. Petrece timp doar cu primul născut din când în când. Fie eu, fie soțul meu mergeam cu Nora la înghețată, în parc sau într-un loc special doar cu ea, astfel încât să aibă parte de atenție exclusivă. Încă facem asta, ca să știe că o iubim la fel de mult.
2. Fii blândă cu tine însăți și iartă-te. Sunt zile în care îmi pierd complet răbdarea. Iar după aceea, simt că sunt o mamă groaznică. Dar nu sunt o mamă groaznică. Toate ajungem la capătul puterilor, mai ales când avem un nou-născut. Trăiești cu foarte puțin somn (sau deloc) și nu poți ațipi nici măcar când ai vrea, pentru că ai un prichindel plin de energie care aleargă prin casă!
3. Fă o mulțime de poze! Momentele acestea trec mult prea repede și vei dori să privești în urmă și să vezi cât de micuți erau bebelușii tăi! În zilele grele, mă uit la fotografii și îmi amintesc că fiecare etapă trece.
4. Ieșiți la plimbare. Copiilor mei le place la nebunie să iasă la plimbare și să petreacă timp afară. Poți face asta chiar și cu un nou-născut! Pune-l într-un sistem de purtare, așază copilul mai mare în cărucior și ieșiți să luați puțin aer curat!
5. Nu ezita să ceri ajutor. Noi ne-am bazat foarte mult pe socrii mei la ambii copii. Poate că îți vine greu să pleci de lângă ei la început, dar crede-mă: părinții sunt mai buni și mai calmi atunci când au și puțin timp doar pentru ei.