Tantrumurile la copii mici – Sfatul unui logoped

Tantrumurile pot arăta în multe feluri: plâns, trântit pe jos, îmbufnare, țipete și chiar lovituri sau mușcături. Dar de ce apar și – mai important – ce pot face părinții pentru a gestiona tantrumurile copilului mic?

Fratele meu era regele crizelor de furie. Odată, nu a putut ieși pe ușa de la intrare pentru că mama o încuiase. S-a înfuriat atât de tare că nu putea ajunge pe verandă, încât s-a dus direct la vitrina noastră din sticlă și a dat cu capul direct prin ea. Din fericire, a fost în regulă și nu a avut zgârieturi, tăieturi sau vânătăi.

Nu a fost primul lui tantrum și cu siguranță nici ultimul!

De ce apar tantrumurile la copiii mici?

https://www.youtube.com/watch?v=XMw3Vv880b4

Copiii, în special copiii mici, trec prin foarte multe schimbări emoționale și fizice. Ei nu sunt încă capabili să înțeleagă pe deplin sau să vorbească despre ceea ce gândesc și simt, ceea ce duce la astfel de descărcări. La fel ca la adulți, atunci când sunt obosiți sau le este foame, problemele doar se amplifică. 

După cum sfătuiește Merriam Saunders, terapeut licențiat de cuplu și familie,

„Este important să ne amintim că cei mici nu sunt încă capabili să-și exprime dorințele, nevoile și emoțiile într-un mod funcțional.

Adesea, un tantrum este pur și simplu expresia unei nevoi neîmplinite. Rolul părintelui este să devină detectiv și să descopere care este funcția acelui tantrum. Este tantrumul copilului meu o reacție fizică la foame, oboseală, suprastimulare? Sau este o manifestare a frustrării pentru a primi atenție, pentru a evita o sarcină sau pentru că i-a fost luat un obiect preferat?”

Un lucru pe care merită să-l ții minte dacă micuțul tău are o criză în public este că nu încearcă să te facă de rușine. Pur și simplu nu are maturitatea emoțională necesară pentru a-și controla această răbufnire. Cel mai important lucru este să-ți păstrezi calmul atunci când el nu poate. 

Diferite tipuri de tantrumuri

Există multe motive pentru care apar tantrumurile la copiii mici. Cele mai frecvente sunt:

1. Furia
2. Frustrarea
3. Oboseala
4. Anxietatea

După cum explică experta Christina Furnival, consilier clinic autorizat: „Gama tantrumurilor la copiii mici este extrem de variată. Tantrumul unui copil poate semăna cu simpla îmbufnare a altuia. În schimb, criza altui copil poate arăta de parcă ar încerca să scape dintr-un dezastru natural. Fiecare copil are propriul temperament și, implicit, propriile tipuri de tantrumuri. Adesea există un tip de tantrum pentru situația când nu primește ce vrea, altul când i se ia ceva, altul pentru că nu vrea să mănânce un anumit aliment și altul pentru că nu vrea să meargă la culcare.

Există tantrumuri la care părintele habar nu are ce le-a declanșat. Există și acele tantrumuri de tipul «ajută-mă să te ajut», în care copilul este atât de prins în propria furtună încât, practic, nu transmite nimic, iar părintele încearcă din răsputeri să-și dea seama ce este în neregulă, având zero indicii.”

Adesea, nu aflăm ce anume a cauzat cu adevărat criza decât după ce s-a încheiat. Acest lucru poate fi frustrant, dar poate fi și o experiență din care avem de învățat.

Sfaturi pentru gestionarea tantrumurilor

Cel mai important lucru pe care îl poți face atunci când te confrunți cu un tantrum este să rămâi calm și să te asiguri că cel mic este în siguranță fizică. Tantrumurile sunt o etapă normală a dezvoltării. Asigură-te că nu există nimic în jur care l-ar putea răni. Obiectivul tău este să-l ajuți să se liniștească. 

Unii părinți consideră util să ignore tantrumul, în timp ce alții încearcă să-și ajute sau să-și distragă copilul sugerându-i să respire adânc, pentru a întrerupe ciclul crizei. Ceea ce este bine să eviți în timpul unui tantrum este să invalidezi sentimentele copilului tău.

Nu există o formulă magică prin care să previi tantrumurile, dar un lucru util este să păstrezi o rutină consecventă. De asemenea, îi poți oferi opțiuni pe parcursul zilei, pentru a-i da sentimentul de control asupra propriei lumi. Este important, totodată, să eviți factorii declanșatori, precum somnul de prânz sărit sau senzația de foame.