Semne că micuțul tău ar putea avea nevoi speciale

Fiecare salt în dezvoltare, cum ar fi mersul de-a bușilea, mersul pe jos și vorbitul, ne liniștește în privința învățării lor. 

Dar ce se întâmplă dacă aceste etape nu sunt atinse? Ce se întâmplă dacă le ating mai târziu decât ceilalți copii de vârsta lor? Unii părinți s-ar putea întreba dacă este vorba doar despre copilul lor care se dezvoltă în propriul ritm sau dacă ar putea fi un semnal de alarmă că micuțul este un copil cu nevoi speciale.

Acest articol de pe blog va analiza categorii specifice de dezvoltare și câteva semne de avertizare care pot indica o întârziere. 

Abilitățile motrice grosiere și fine

https://www.youtube.com/watch?v=l93BTYyHG0c

Primii ani de viață sunt uimitori, deoarece copiii deprind atât de multe abilități fizice diferite. Deși există o marjă foarte largă a ceea ce este considerat tipic, medicii au anumite așteptări când vine vorba de aceste aspecte ale dezvoltării. De exemplu:

1. Până la vârsta de 2 ani: 
2. 1. Mersul și alergatul
   2. Săritul cu ambele picioare
   3. Lovirea unei mingi cu piciorul
   4. Coborâtul scărilor ținându-se de balustradă
   5. Cățăratul pe mobilă și pe echipamentele de la locul de joacă
3. Până la vârsta de 3 ani:
4. 1. Capacitatea de a sta în echilibru într-un picior timp de câteva secunde
   2. Prinderea mingilor mari
   3. Statul, săritul sau țopăitul într-un picior
   4. Mersul cu spatele
   5. Mersul pe o tricicletă cu pedale

În timp ce motricitatea grosieră arată cum își folosesc copiii cei mai mari mușchi pentru a face mișcări ample, la fel de importante sunt și abilitățile motrice fine. Motricitatea fină descrie capacitatea unui copil mic de a-și folosi mâinile și încheieturile pentru sarcini esențiale, cum ar fi să mănânce singur și să învețe să coloreze, să deseneze și să scrie. 

La vârsta de 2 ani, copiii ar trebui să înceapă să își poată trage pantalonii în sus și în jos, să construiască turnuri din cuburi sau să stivuiască jucării mici și să înceapă să folosească creioane colorate și tacâmuri. Cei mai mulți copii de 3 ani ar trebui să poată da paginile unei cărți, să deseneze un cerc cu un creion colorat și să manevreze jucării cu piese mai mici.

Abilitățile sociale și comunicarea

Modul în care copiii vorbesc și interacționează cu ceilalți copii de vârsta lor este un indiciu excelent pentru a identifica existența unei dificultăți sociale sau de comunicare. Acest lucru este valabil mai ales în cazul copiilor diagnosticați cu tulburare de spectru autist (TSA). 

Etapa de copil mic (toddler) este momentul în care mulți copii încep să prezinte primele semne de autism, inclusiv regresii ale abilităților de limbaj și adoptarea unui comportament repetitiv. Alte indicii de urmărit includ contactul vizual redus, dificultatea de a exprima emoții și de a înțelege indiciile sociale, dezvoltarea unor aversiuni alimentare pronunțate și fixarea pe rutine. Dacă micuțul tău prezintă oricare dintre aceste comportamente, merită să discuți despre ele la următorul control de rutină sau, dacă abilitățile lingvistice par să regreseze, să faci o programare cât mai curând.

Dezvoltarea limbajului

Abilitățile de limbaj sunt unele dintre cele mai importante deprinderi pe care un copil le poate dobândi încă de la început. La naștere, copiii sunt nonverbali, dar între 2 și 3 ani are loc o adevărată explozie a limbajului!

Potrivit Asociației Americane pentru Vorbire, Limbaj și Auz (ASHA), „Un copil ar trebui să aibă aproximativ 50 de cuvinte la 18 luni și 300 până la vârsta de 3 ani, în timp ce un copil tipic de 4 ani folosește propoziții, anumite timpuri verbale și forme de plural. Până la vârsta de 3 ani, el ar trebui să aibă un vocabular suficient pentru a numi majoritatea lucrurilor din mediul său familiar, ar trebui să arate spre imagini din cărți și să le poată numi, să cânte rime simple și cântecele cunoscute, să răspundă la întrebări simple (ce, cine, unde, când), să combine 2-3 cuvinte, iar vorbirea lui să fie în mare parte inteligibilă.”

Dacă ți se pare că micuțul tău are întârzieri în acest domeniu, merită să deschizi subiectul la următorul control de rutină și să vezi dacă medicul pediatru îți recomandă o consultație la un logoped.