Studiu de caz: Televizorul a fost problema de la bun început

În martie 2019, am primit o trimitere pentru un băiețel de trei ani. Educatoarea lui era îngrijorată de dezvoltarea vorbirii și a limbajului său. Am vorbit cu mama lui, iar ea observase deja că vorbirea lui nu era pe deplin potrivită pentru vârsta lui încă de când avea doi ani. Se interesase și i se spusese că îi va trece de la sine. Din păcate, problema nu a dispărut odată cu vârsta, iar dificultățile sale de vorbire și limbaj s-au agravat.

Când l-am evaluat pe acest băiețel, am observat imediat că avea dificultăți severe de vorbire. Vorbea cu o calitate slabă a vocii și un volum redus, având un suport respirator minim, în ciuda faptului că nu avea nicio anomalie la nivelul aparatului fonoarticulator. Acest lucru i-a afectat negativ capacitatea de a articula sunetele vorbirii și de a se face înțeles.

Analizând dezvoltarea limbajului său, am stabilit că exista o întârziere atât în limbajul receptiv, cât și în cel expresiv. Avea dificultăți chiar și în a face deducții și în a folosi limbajul adecvat în situații sociale, în ciuda faptului că avea un auz normal și nicio altă întârziere evidentă de dezvoltare.

Când m-am întâlnit cu mama lui pentru a discuta evaluarea, ea mi-a mărturisit că cele mai frustrante aspecte ale dificultăților lui de comunicare erau incapacitatea de a urma instrucțiuni și vocabularul său foarte restrâns, ceea ce îl determina să aibă ieșiri nervoase atunci când nu era înțeles. Era complet derutată. Istoricul nașterii, cel medical și cel familial erau toate normale și nu putea înțelege ce anume a cauzat această întârziere de vorbire și limbaj.

Problema

Răspunsul a ieșit la iveală când am întrebat-o despre rutina zilnică a fiului ei. Mi-a spus că se uita la televizor aproximativ trei ore pe zi după grădiniță și că uneori mergea la culcare chiar și la ora zece seara. Imediat am știut că aceasta era, cel mai probabil, cauza tuturor problemelor.

Ca parte a programului său de terapie, am sfătuit-o pe mamă să nu-l mai lase deloc la televizor în timpul săptămânii și să folosească acel timp pentru activități de dezvoltare a vorbirii și a limbajului. Am observat o îmbunătățire vizibilă după o lună și un progres uluitor după trei luni. Până la sfârșitul anului, dezvoltarea vorbirii și a limbajului său a ajuns la un nivel adecvat vârstei, iar el a încheiat ședințele de logopedie.

Timp structurat în fața ecranului cu Speech Blubs

Poți descărca aplicația noastră Speech Blubs și poți folosi timpul structurat în fața ecranului pentru a lucra cu unele dintre fantasticele noastre activități centrate pe comunicare.

Timpul nestructurat în fața ecranului este dăunător pentru dezvoltarea vorbirii și a limbajului copilului tău

Acest caz a evidențiat clar impactul negativ pe care timpul nestructurat în fața ecranului îl poate avea asupra dezvoltării vorbirii și limbajului la copii. Adevărul este că micuții învață să vorbească și să comunice prin interacțiune directă, față în față, iar televizorul este un înlocuitor extrem de slab pentru aceasta.

Există o perioadă critică în care copilul tău deprinde vorbirea și limbajul, iar prea mult timp nestructurat în fața ecranului este incredibil de dăunător pentru această dezvoltare. Creierul copilului tău este cel mai receptiv la învățarea vorbirii și a limbajului și la construirea căilor de comunicare în această etapă. Este mult mai dificil să învețe și să dezvolte abilități de vorbire și limbaj după această perioadă. De aceea, este o problemă extrem de serioasă.

Nu mă crezi? Iată câteva concluzii ale studiilor

• Există o legătură între timpul nestructurat petrecut în fața ecranului și întârzierea în dezvoltarea vorbirii și a limbajului la copii.
• Copiii care petrec mai mult timp nestructurat în fața ecranelor au rezultate mai slabe la testele de dezvoltare a vorbirii și a limbajului.
• Timpul excesiv și nestructurat în fața ecranului afectează capacitatea copiilor de a-și dezvolta optim vorbirea și limbajul.
• Pe lângă problemele de vorbire și limbaj, există o legătură directă între timpul nestructurat la ecran și problemele de atenție, de memorie pe termen scurt și dificultățile de citire.

Ce înțeleg prin „timp nestructurat în fața ecranului”?

Din cauza efectelor dăunătoare ale timpului nestructurat în fața ecranului, există concepția greșită că orice timp petrecut la ecran este rău. Nu este adevărat. Timpul nestructurat înseamnă atunci când copilul tău stă pur și simplu în fața televizorului și privește pasiv.

Timpul structurat la ecran, în schimb, este atunci când tu și copilul tău folosiți activ ecranul împreună pentru a face activități educaționale și de dezvoltare.

Utilizarea aplicației Speech Blubs este un exemplu de timp structurat la ecran. Timpul structurat în fața ecranului este benefic pentru copilul tău și dezvoltarea sa. Timpul nestructurat nu este.

Alternative la timpul nestructurat în fața ecranului

Există o mulțime de alternative la timpul nestructurat în fața ecranului, care sunt mult mai benefice pentru dezvoltarea copilului tău și care sprijină progresul continuu.

Iată ce poți face:

• Vorbește cu copilul tău folosind întrebări deschise, care îl încurajează să spună mai mult de un singur cuvânt
• Cântați cântecele și poezii scurte pentru copii
• Mergeți la bibliotecă și alegeți cărți pe care să le citiți
• Citiți cărțile pe care le-ați ales
• Faceți activități în aer liber, cum ar fi grădinăritul
• Rezolvați puzzle-uri
• Colorați desene
• Jucați-vă jocuri de rol („de-a...”) folosind jucăriile copilului tău
• Gătiți sau coaceți ceva împreună
• Organizează o întâlnire de joacă cu un prieten sau doi
• Faceți activități practice și de creație, cum ar fi marionete pentru degete
• Mergeți la locuri de joacă interioare
• Ieșiți la plimbare și jucați „Văd ceva ce tu nu vezi”
• Mergeți cu bicicleta sau alegeți o altă activitate fizică similară
• Mergeți în parc și plimbați cățelul, dacă aveți unul
• Jucați-vă pe terenurile de joacă exterioare sau în parc
• Jucați jocuri de societate