Suntem părinți în pandemie – AJUTOR!!!

Am crezut cu naivitate că totul va dura doar două săptămâni și că oamenii chiar se spală pe mâini. 🤯 Nimic mai departe de adevăr.

Vezi tu, soțul meu și cu mine lucrăm amândoi la un liceu. Eu sunt logoped, iar el predă engleză pentru clasele a X-a și a XII-a. Lucrăm amândoi la ACEEAȘI școală, ceea ce este de fapt minunat.

Când s-au închis școlile în New Jersey, am știut că asta înseamnă că vom fi acasă non-stop cu fetița noastră plină de personalitate, de trei ani, și băiețelul nostru foarte agitat, de 10 luni. Ce nu am bănuit nicio clipă a fost vinovăția de părinte și lupta continuă pe care aveam să o ducem între a fi părinte și munca de acasă.

Primele câteva zile

Fetița noastră tocmai începuse grădinița când a pornit toată această situație și am simțit o responsabilitate uriașă de a ne asigura că nu pierde nimic din „educația” ei. Știu că are doar trei ani, dar frica îmi tot șoptea în minte: DACĂ nu ne întoarcem la muncă până în ianuarie anul viitor? Ar pierde un an întreg de școală! Nu va mai fi pregătită pentru școală... va rămâne în urma colegilor... va avea nevoie de un plan educațional individualizat... va duce o viață plină de chinuri continue...

Cam dramatic...

Dar serios! Știam că trebuie să facem lecții zilnice cu ea, ca să fim siguri că mai învață câte ceva cât stăm acasă.

Ușor de zis, greu de făcut

Așa că am început să planificăm lecții zilnice. „M” de la Măr, apoi trasam literele și făceam un atelier creativ pe baza acelei litere. Drăguț, nu-i așa?

Și intră în scenă fiul meu...

Al doilea copil a fost o adevărată provocare. Deși este incredibil de adorabil și de iubitor, a avut colici până la 9 luni și a fost agitat în fiecare zi, fără excepție. Trebuie să stea lipit de unul dintre noi, iar dacă nu e legănat sau plimbat, roagă-te la ceruri, căci scoate cel mai ascuțit țipăt pe care îl pot duce plămânii lui.

Toată lumea ne spunea că al doilea copil va fi cel mai dificil, cel care ne va pune cu adevărat la încercare ca părinți și va aduce multe momente stresante. Da, acesta e Nicholas în toată regula.

În timp ce făceam acele activități creative, Nicholas începea să urle sau să se cațere pe piciorul meu. Imediat ce se ridica, se prăbușea și se lovea cu capul de piciorul scaunului. Ai ghicit: începea să urle și mai tare.

Când mă aplecam să-l ridic pe Nicholas, Nora striga: „Nu mami, stai cu mine și colorează”.

Atenția mea era împărțită, iar sentimentul acela groaznic de vinovăție de mamă și-a făcut apariția. Nu-i puteam oferi Norei atenția 100% de care avea nevoie, deși îmi doream enorm. Și totuși, nu-l puteam lăsa pe Nicholas să urle.

Așa că a trebuit să împărțim sarcinile. Unul dintre noi face activitățile de învățare cu Nora, iar celălalt îl ține ocupat pe Nicholas.

Toate bune și frumoase, până când...

Ședințele de la muncă și responsabilitățile

Faptul că eu și soțul meu lucrăm în același sector înseamnă că amândoi trebuie să ne facem treaba în continuare pe durata acestei pandemii.

Să nu mă înțelegi greșit – suntem extrem de recunoscători că avem amândoi locuri de muncă sigure, așa că nu trebuie să ne facem griji pentru plata ratelor sau mâncarea copiilor. DAR suntem mereu sfâșiați între a petrece timp prețios – pe care nu-l vom mai recupera vreodată – cu copiii noștri și a face lucrurile necesare pentru ca elevii noștri să aibă tot ce le trebuie pentru a reuși la școală.

De obicei gestionăm asta ca pe orice altceva: unul muncește, celălalt stă cu copiii. E singurul mod în care putem supraviețui. E extrem de greu, iar volumul de muncă pe care reușește să-l facă fiecare e minim.

O lăsăm pe Nora să se uite la desene și filme mai mult decât ar trebui? Da. Îi stimulăm mental pe cât ar fi ideal? Probabil că nu.

Dar petrecem timp cu ei. Ne jucăm, râdem, iubim și învățăm – indiferent de cum sau când are loc acea învățare!

Până la urmă, copiii noștri nu își vor aminti activitatea de o oră despre insecte pe care am pregătit-o sau paragraful pe care trebuiau să-l scrie pentru ora de engleză. Își vor aminti doar perioada în care mami și tati au stat acasă mult timp și au făcut ca viața să fie distractivă.

Câteva sugestii

Iată câteva lucruri pe care le fac pentru a-mi păstra sănătatea mintală pe parcursul acestor cinci săptămâni de muncă de acasă cu copiii! S-ar putea să nu funcționeze pentru toată lumea, dar sper să ajute pe cineva de acolo!

1. Fă-ți puțin timp pentru tine. Eu fac un antrenament online de crossfit de patru ori pe săptămână, în timp ce soțul meu se joacă cu cei mici în altă cameră.
2. Ieși la o plimbare – scoatem copiii la o plimbare lungă cel puțin o dată pe zi, dacă vremea ne permite. Bineînțeles, cu atenție și păstrând distanța socială!
3. Fă activități educative cu cretă afară! Norei îi place enorm să deseneze cu cretă pe asfalt, așa că ieșim afară și exersăm literele și numerele în felul acesta!
4. Petrece timp cu partenerul după ce copiii adorm. Am comandat vreo 10 jocuri de societate și le jucăm în fiecare seară. E ceva diferit și ne permite să petrecem timp împreună și chiar să vorbim!
5. Respiră! Nimic nu durează la nesfârșit, nici măcar asta. Vom trece cu toții peste această perioadă și vom fi mai puternici datorită ei!
6. Apeluri pe Zoom cu prietenii. Am un apel lunar pe Zoom cu prietenele mele, iar soțul meu face la fel cu băieții. Crede-mă, chiar ajută enorm!