Cum să-i faci pe cei mici să asculte și să coopereze

Nu știu cum e la tine, dar eu nu mi-am imaginat chiar deloc că viața mea va însemna să fiu distribuitor de gustări 24 de ore din 24 sau specialistă în calmarea crizelor de furie pentru că nu mi-am lăsat fiica să mângâie șoarecele mort prins de pisică, și totuși iată-mă aici!

Dacă ești ca majoritatea părinților, probabil ai încercat de toate: de la abordarea calmă și cumpătată, până la tonul ridicat, epuizat și amenințările cu pierderea accesului la ecrane. Copiii mici sunt o trupă tare încăpățânată și poate fi dificil să ajungi la ei, mai ales fără țipete sau lacrimi (ale tale sau ale lor!).

Din fericire, iată câteva sfaturi de parenting pentru cei mici care, sperăm noi, vor face acești ani plini de obrăznicii puțin mai ușor de suportat!

De ce nu pot să asculte?

În primul rând, este important să înțelegem de ce pare că micuții noștri nu pot sau nu vor să ne asculte atunci când le spunem ceva prima oară. Se pare că în spatele acestui comportament stă destul de multă psihologie. Creierul copiilor este pur și simplu programat să caute controlul. Gândește-te puțin: aproape întreaga lor viață este complet controlată de adulți, de la hainele pe care le poartă până la mâncarea pe care o mănâncă, așa că alegerea de a nu asculta este o modalitate prin care cei mici își afirmă puterea.

Așadar, iată unde lucrurile devin puțin mai complicate. Ne dorim ca cei mici să se afirme și să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește propriul corp, DAR trebuie să stabilim și limite ca părinți, astfel încât copiii noștri să nu devină niște răsfățați lipsiți de bun-simț.

Coboară la nivelul lor

Chiar și în terapie, copiii reacționează mult mai bine dacă te cobori la nivelul lor. Fie că este vorba despre joacă, citit sau conversații. Când copiii nu sunt atenți, de obicei nu fac contact vizual – ceea ce înseamnă că nu te ascultă. O modalitate excelentă de a le atrage atenția și de a-i face să se concentreze este să te așezi jos, în fața lor.

Acest tip de comunicare are un impact mult mai mare decât dacă strigi din celălalt capăt al camerei sau dai un ordin în timp ce stai cu spatele, la aragaz. Vei fi uimit(ă) de cât de atent devine micuțul tău atunci când ești la nivelul lui.

Elimină cuvântul „Nu”

Sunt complet vinovată de acest obicei cu copiii mei. Pare că le spun mereu să nu facă ceva, în loc să-i încurajez să facă altceva în schimb.

După cum se dovedește, felul în care ne formulăm frazele le îngreunează de fapt înțelegerea. Cererile și comenzile negative le cer celor mici o dublă procesare. Cu alte cuvinte, ei trebuie mai întâi să identifice ce vrem să înceteze să facă, iar apoi să își dea seama ce am dori să facă în schimb.

Iată două exemple:

„Nu-ți mai lăsa jucăriile pe jos” devine „Pune-ți jucăriile în cutie.”
„Nu trage pisica de coadă” devine „Dă-i pisicii o jucărie cu care să se joace.”

Spune „Da” mai des

Copiii mici au adesea obiceiul de a cere același lucru de mai multe ori pe zi.

Dacă ești ca mine, reacția instinctivă este să continui să spui „nu”. Asta nu ne face părinți răi. Este greu să auzi aceeași propoziție sau frază zi de zi fără să ai o reacție. În plus, există momente în care acel „nu” este complet justificat și chiar trebuie să-l spunem.

Totuși, pentru că cei mici aud răspunsul nostru standard „nu” la nesfârșit, încep să ne ignore. Din acest motiv, este important să căutăm ocazii de a spune „da” cererilor lor.

De exemplu, dacă micuțul tău vrea dulciuri la 8 dimineața, poți spune ceva de genul: „Ce-ar fi să mâncăm puțină ciocolată la gustarea de după-amiază?”

În acest fel, ți-ai atins scopul de a nu-ți hrăni copilul cu ciocolată la prima oră a dimineții, dar și el simte că a câștigat ceva. Nu doar că a primit un răspuns pozitiv, dar i-ai oferit și o opțiune, dându-i și mai mult control asupra situației. O parte din arta de a-ți face copilul să te asculte constă în a-l asculta și tu pe el.

Nu mai număra până la 3

Ne pare rău, dragi părinți, dar această tactică pur și simplu nu funcționează. Iar dacă funcționează, este doar o chestiune de timp până când copilul va învăța că asta înseamnă că are la dispoziție mai multe momente în care poate să nu te asculte înainte să existe vreo consecință.

Practic, ne asigurăm singuri că nu ne vor asculta niciodată din prima. Știu că este tentant să folosești această tactică pe moment. Totuși, fă-ți o favoare și renunță la numărat, pentru a te scuti de un stres suplimentar pe viitor. În schimb, folosește una dintre cele patru strategii de mai sus.

Este foarte ușor să te simți frustrat(ă) când micuții tăi nu ascultă, dar este esențial să rămâi calm(ă) și să-ți amintești că nu neapărat vor să fie atât de sfidători. Parentingul nu este niciodată ușor, iar această etapă a vieții poate fi deosebit de solicitantă. Vom trece peste asta, poate cu câteva fire albe în plus, dar vom supraviețui!!