O comparație între articulare și procesarea fonologică

Adesea, când vorbim despre dezvoltarea tipică a vorbirii, discuția este influențată de articulare și conștiința fonologică. Este important să conștientizezi că există multe motive pentru care un copil nu vorbește sau pentru care inteligibilitatea sa (cât de bine este înțeles de ascultător) este redusă, iar procesarea fonologică este doar unul dintre ele. 

Cu cât exersezi mai mult, cu atât progresele se vor vedea mai repede! Încearcă aplicația Speech Blubs pentru sesiuni distractive și captivante de logopedie alături de micuțul tău.

Tulburările de pronunție (ale sunetelor vorbirii) pot fi împărțite în tulburări fonologice și tulburări de articulare. Reține că este esențial ca aceste tulburări să fie diagnosticate corect, deoarece abordările terapeutice pentru tulburările fonologice și cele de articulare sunt diferite. 

https://www.youtube.com/watch?v=G-chx6_NCp0

Mai departe, tulburările de articulare apar atunci când un copil întâmpină dificultăți în producerea unui anumit sunet (sau a mai multor sunete) și se corectează prin lucrul direct pe sunetul sau sunetele deficitare. De exemplu, un copil își poate poziționa limba incorect atunci când încearcă să pronunțe sunetul /r/, ceea ce face ca sunetul /r/ să sune diferit de cum ar trebui.

Dacă micuțul tău are o tulburare de articulare, el:

• are probleme în a emite sunetele și în a articula corect anumite sunete ale vorbirii (de ex., poate pelticiza / sâsâi, astfel încât s sună ca un fâsâit interdental);
• este posibil să nu poată rosti un anumit sunet (de ex., nu poate pronunța sunetul r și spune „wabbit” sau „iac” în loc de „rac”). 

Poți lucra pe sunete specifice prin terapia de articulare:

• Terapia de articulare: Ghidul complet pentru părinți
• Terapia de articulare pentru sunetul B
• Terapia de articulare pentru sunetul H
• Terapia de articulare pentru sunetele J și CE/CI
• Terapia de articulare pentru sunetul L
• Terapia de articulare pentru sigmatism (pelticire / sâsâit)
• Terapia de articulare pentru sunetul M
• Terapia de articulare pentru sunetul N
• Terapia de articulare pentru sunetul NG
• Terapia de articulare pentru sunetul R
• Terapia de articulare pentru sunetul S
• Terapia de articulare pentru sunetul Ș
• Terapia de articulare pentru sunetele T și D
• Terapia de articulare pentru sunetul W

Tulburările fonologice sunt mai complexe, reprezentând tipare pe care copilul le folosește pentru a simplifica producerea sunetelor vorbirii. Un exemplu este omiterea ultimului sunet dintr-un cuvânt. Copilul ar putea spune „ca” în loc de „cal” sau „sa” în loc de „sac”. Majoritatea copiilor a căror vorbire este greu de înțeles prezintă o tulburare fonologică, deoarece vorbirea lor se caracterizează prin tipare repetitive de pronunție incorectă.

Copiii au o tulburare fonologică dacă:

• pot pronunța sunetele corect în mod izolat, dar le folosesc în poziții greșite într-un cuvânt sau în cuvântul greșit (de ex., un copil poate folosi sunetul d în loc de sunetul g, spunând „dașcă” în loc de „gașcă”);
• fac greșeli cu anumite sunete doar în contexte specifice (de ex., pot pronunța sunetul c în „cană”, dar în alte cuvinte îl omit, spunând „apă” în loc de „capă”). 

Tabelul tipurilor de procese fonologice (tulburări):

Proces fonologic

Descriere

Exemplu

Anteriorizare (Fronting)

înlocuirea unui sunet produs în partea din spate a cavității bucale cu un sunet anterior

„tar” în loc de „car”, „tată” în loc de „gât”

Posteriorizare (Backing)

înlocuirea unui sunet produs în partea din față a cavității bucale cu un sunet posterior

„gog” în loc de „dog”, „goamna” în loc de „doamna”

Omisiunea consoanei finale

omiterea/eliminarea consoanei de la sfârșitul cuvântului

„ca” în loc de „cal”

Reducerea grupurilor consonantice

simplificarea unui grup de două sau mai multe consoane la o singură consoană

„pat” în loc de „spat”, „poon” în loc de „spoon”

Omisiunea silabei neaccentuate

eliminarea silabei neaccentuate dintr-un cuvânt

„fon” în loc de „telefon”

Glisare (Gliding)

înlocuirea sunetelor /r/ și /l/ cu /w/ sau /i/

„iac” în loc de „rac”, „wadder” în loc de „ladder”

Ocluzivizare (Stopping)

înlocuirea unui sunet continuu (fricativ) cu o ocluzivă

„toe” în loc de „shoe”, „toare” în loc de „soare”

Reduplicare

repetarea silabelor dintr-un cuvânt

„apa-apa” sau „wawa” pentru „apă”

Sonorizare prevocalică

înlocuirea unei consoane surde cu o consoană sonoră înainte de vocală

„vone” în loc de „phone”, „gai” în loc de „cai”

Omisiunea consoanei inițiale

eliminarea primei consoane din cuvânt

„as” în loc de „nas”

Epenteză

adăugarea unui sunet (adesea un „ă” sau „uh”) între două consoane

„bă-loc” în loc de „bloc”, „pă-lăpumă” în loc de „plapumă”

Este important să știi că vorbirea copiilor trece prin etape normale de erori de articulare și fonologice. Până la vârsta de 2 ani, vorbirea unui copil ar trebui să fie înțeleasă în proporție de 50% de către o persoană necunoscută, la 3 ani în proporție de 75%, iar la 4 ani ar trebui să fie înțeleasă în proporție de 100% de o persoană necunoscută (ASHA).