Cum să te pregătești pentru ședința cu părinții
În acest articol Zece întrebări pe care părinții ar trebui să le pună la ședința cu părinții Dacă există îngrijorări legate de aspecte sociale sau de bullying, părinții ar putea întreba; Dacă există îngrijorări legate de atenție, părinții...
În acest articol
- Zece întrebări pe care părinții ar trebui să le pună la ședința cu părinții
- Dacă există îngrijorări legate de aspecte sociale sau de bullying, părinții ar putea întreba;
- Dacă există îngrijorări legate de atenție, părinții ar putea întreba;
- Dacă există îngrijorări legate de performanța școlară, părinții ar putea întreba;
- Echipa multidisciplinară de evaluare este formată din părinți și următorii specialiști:
- Înainte de încheierea oricărei ședințe cu profesorii, părinții ar trebui să întrebe;
- Care sunt cele mai importante cinci lucruri pe care un părinte ar trebui să le afle la o ședință cu profesorii?
- Care este un subiect adesea trecut cu vederea în comunicarea dintre părinți și profesori?
- Ce întrebări pot pune părinții pentru a depista din timp o posibilă dificultate de învățare?
- Dacă tu sau cadrele didactice considerați că cel mic ar putea avea nevoie de sprijin și servicii suplimentare la școală, următorul pas ar fi solicitarea unei evaluări pentru un Plan 504 sau un Plan Educațional Individualizat (cunoscut sub acronimul PEI)
Le recomand părinților să își ia notițe și să stabilească un plan clar de acțiune la finalul fiecărei întâlniri. Este esențial ca părinții să nu plece de la nicio ședință fără să înțeleagă pașii următori pentru a răspunde nevoilor specifice și individualizate ale copilului lor.

Zece întrebări pe care părinții ar trebui să le pună la ședința cu părinții
Dacă există îngrijorări legate de aspecte sociale sau de bullying, părinții ar putea întreba;
- „Băiatul meu se înțelege bine cu ceilalți copii?”
- „Este căutat de colegi în timpul activităților structurate sau în pauze?”
- „Are unul sau doi prieteni cu care se simte în largul lui?”
- „Ce măsuri se iau pentru a ajuta la consolidarea relațiilor lui cu ceilalți copii?”

Dacă există îngrijorări legate de atenție, părinții ar putea întreba;
- „Fiica mea participă la discuțiile și activitățile din clasă?”
- „Este atentă la ore și este implicată în explicații și sarcinile primite?”
- „Pare că se deconectează sau este agitată și deranjează ora?”
- „Ce strategii folosiți pentru a-i redirecționa atenția către ceea ce are de făcut?”
- „Care sunt materiile la care se descurcă cel mai bine și cel mai puțin bine copilul meu?”
- „Îmi puteți da câteva exemple pentru aceste puncte tari și puncte slabe?”
- „Există anumite materii la care fiica mea pare mai atentă și mai implicată în procesul de învățare?”
- „Ce ne sugerați să facem pentru a o ajuta să își îmbunătățească atenția?”
- „Reușește să înceapă și să ducă la bun sfârșit o sarcină fără ajutor?”
- „Lucrează mai bine dacă îi împărțiți sarcina în etape mai mici și ușor de gestionat?”
- „Înțelege cum să își gestioneze sarcinile astfel încât să lucreze eficient și productiv în anumite momente?”
- „Fiica mea dă dovadă de autocontrol și gândește înainte de a acționa?”
- „Nivelul de îngrijorare cu privire la atenția ei este suficient de mare încât să justifice o întâlnire a echipei multidisciplinare de evaluare?”
- „Credeți că este necesară o evaluare pentru a înțelege de ce apar aceste dificultăți de atenție?”

Dacă există îngrijorări legate de performanța școlară, părinții ar putea întreba;
- „Care sunt materiile la care fiul meu se descurcă cel mai bine și cel mai slab?”
- „Îmi puteți da câteva exemple pentru punctele lui forte și dificultățile pe care le are?”
- „Cum este evaluat din punct de vedere academic?”
- „Își predă temele la timp?”
- „Cum este calitatea temelor lui?”
- „Pare pregătit pentru teste și evaluări?”
- „Cum se descurcă la aceste teste și evaluări?”
- „Există o diferență între cunoștințele pe care le arată la clasă și rezultatele obținute la teste?”
- „De ce adaptări (cum ar fi un calculator sau un corector ortografic electronic) poate beneficia pentru a rezolva sarcinile la clasă?”
- „Ce sprijin sau ajutor suplimentar recomandați în acest moment pentru a aborda îngrijorările menționate?”
- „În ce punct va fi reunită echipa multidisciplinară pentru a discuta profilul copilului meu și nivelul său actual de performanță?”
Echipa multidisciplinară de evaluare este formată din părinți și următorii specialiști:
- Învățătorul / Profesorul de la clasă
- Psihologul școlar
- Directorul școlii
- Profesorul de sprijin / itinerant
- Logopezi
Înainte de încheierea oricărei ședințe cu profesorii, părinții ar trebui să întrebe;
- „Când ar trebui să ne revedem pentru a discuta îngrijorările aduse în discuție astăzi și pentru a vedea progresele și evoluția copilului meu?”
Care sunt cele mai importante cinci lucruri pe care un părinte ar trebui să le afle la o ședință cu profesorii?
- Nivelul actual al performanței școlare
- Nivelul de implicare socială și academică în cadrul clasei
- Dacă temele și rezultatele la teste sunt în concordanță cu ceea ce se observă la clasă
- Dacă profesorul observă dificultăți sociale, de atenție sau de învățare
- Ce pot face părinții pentru a colabora cu școala, astfel încât copilul să aibă sentimentul că reușește
Care este un subiect adesea trecut cu vederea în comunicarea dintre părinți și profesori?
Menținerea unei comunicări deschise între familie și școală este adesea neglijată. Doar prin comunicarea dintre casă și școală pot părinții și profesorii să facă o adevărată echipă. Părinții trebuie să fie informați. Ei trebuie să înțeleagă profilul copilului lor și modul în care îi pot apăra interesele. Colaborând cu profesorii de la clasă, părinții vor înțelege ce strategii pot aplica acasă pentru a stimula dezvoltarea abilităților la școală. Crearea unei punți între casă și școală este cea mai bună modalitate de a-i ajuta pe copii să își atingă potențialul maxim.
Ce întrebări pot pune părinții pentru a depista din timp o posibilă dificultate de învățare?
Părinții își observă copiii în fiecare zi, ani la rând, înainte ca aceștia să meargă la școală. Ei petrec cel mai mult timp cu ei. Părinții sunt primii care își dau seama dacă există probleme sociale, de anxietate, de atenție sau de învățare. Poate că nu știu cum se numește ceea ce observă, dar simt că ceva nu este în regulă. În cartea mea, The ABC’s of Learning Issues, sunt analizate în detaliu douăzeci și patru de dificultăți de învățare identificate, inclusiv comportamentele pe care părinții le pot observa dacă micuțul lor se confruntă cu o anumită problemă de învățare.

Câteva măsuri prin care părinții pot depista din timp o dificultate de învățare includ colaborarea cu specialiști care înțeleg domeniul respectiv. De exemplu, dacă bănuiești că micuțul tău are dificultăți de pronunție și articulare sau dificultăți de procesare auditivă, apelează la un logoped. Dacă bănuiești că are dificultăți de socializare, anxietate socială sau manifestă mutism selectiv, apelează la serviciile unui psiholog pentru copii. Dacă bănuiești o problemă de învățare, cere ajutorul învățătorului și solicită realizarea unei evaluări formale.
Intervenția timpurie este esențială pentru a ajuta copiii să depășească dificultățile sociale, de atenție și de învățare. Părinții sunt cei mai buni susținători ai copiilor lor. Ei trebuie să pună întrebări, să ceară îndrumare și să le asigure sprijinul și serviciile necesare.
Dacă tu sau cadrele didactice considerați că cel mic ar putea avea nevoie de sprijin și servicii suplimentare la școală, următorul pas ar fi solicitarea unei evaluări pentru un Plan 504 sau un Plan Educațional Individualizat (cunoscut sub acronimul PEI)
Planurile 504 oferă sprijin la nivelul unității de învățământ (în cadrul școlii copilului) pentru a ajuta copiii să reducă decalajele din performanța lor școlară. Acest plan permite un sprijin informal pentru elevii cu dificultăți de învățare și de atenție care îndeplinesc anumite criterii.
Planul 504 stabilește modul în care nevoile specifice ale copilului sunt acoperite prin adaptări, modificări și alte servicii. Aceste măsuri sunt implementate în încercarea de a elimina barierele din calea învățării.

Cu un Plan 504, copiii rămân în mediul învățământului de masă pe tot parcursul zilei și participă la programa școlară generală. Cadrul didactic de la clasă, profesorul de sprijin, specialiștii în literație, logopezii, terapeuții ocupaționali și alți profesioniști aduc materialele necesare în clasă și lucrează direct cu elevul acolo.
Un PEI este un plan sau un program elaborat pentru a asigura că un copil care are o dizabilitate recunoscută prin lege primește instruire specializată și servicii conexe. De regulă, copiii care au nevoie de modificări ale programei școlare vor avea un PEI, nu un Plan 504. Unii copii vor primi un diagnostic specific care le garantează dreptul la un PEI.
Așa cum am menționat, nu există o listă fixă de întrebări pentru ședințele cu profesorii, însă este de mare ajutor ca părinții să își pregătească o listă înainte de întâlnirile oficiale de la școală. Le recomand părinților să își ia notițe și să obțină un plan de acțiune clar la finalul fiecărei întâlniri. Este esențial ca părinții să nu plece de la nicio ședință fără să înțeleagă pașii următori pentru a răspunde nevoilor specifice și individualizate ale copilului lor.
De Dana Stahl